Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea prezintă o analiză aprofundată a improvizațiilor lui Charlie Parker folosind teoria Schenkeriană, deși se adresează în primul rând cititorilor cu o pregătire solidă în teoria muzicii. În timp ce unii o consideră valoroasă pentru perspectivele sale asupra operei lui Parker, alții o critică pentru că este prea complexă și orientată academic, ceea ce o face mai puțin accesibilă cititorilor ocazionali.
Avantaje:Cartea oferă o examinare aprofundată a tehnicilor de improvizație ale lui Charlie Parker prin analiza Schenkeriană. Cartea a fost considerată o resursă valoroasă pentru cei care cunosc bine teoria jazzului și oferă perspective care pot aprofunda aprecierea pentru muzica lui Parker. Unii cititori au considerat că această carte îi încurajează să asculte mai mult din opera lui Parker.
Dezavantaje:Cartea nu este potrivită pentru cei cărora le lipsește o înțelegere solidă a teoriei muzicii, în special a conceptelor Schenkerian. Criticii susțin că analiza poate părea manipulată pentru a se potrivi cu teza autorului, folosind metode nepotrivite pentru analiza jazzului. Unii recenzenți au considerat că această carte nu îmbunătățește înțelegerea stilului de improvizație al lui Parker, afirmând că este prea complexă și academică.
(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Charlie Parker and Thematic Improvisation
Conținutul cărții:
Martin oferă o nouă evaluare generală a importanței lui Charlie Parker printr-o analiză a improvizațiilor sale într-o varietate de genuri. Studiile anterioare despre Parker susțin că stilul său se bazează pe o rețea extinsă de formule melodice care sunt combinate pentru a crea solo-uri.
Deoarece aceleași formule apar de-a lungul improvizațiilor sale, indiferent de temă, aceste studii au ajuns la concluzia că solo-urile nu au de obicei legătură cu melodiile originale. Charlie Parker și improvizația tematică oferă o reevaluare extrem de necesară, arătând că solo-urile lui Parker sunt adesea legate de temele originale în moduri neașteptate și uneori ingenioase. Concluzia sintetizează caracteristicile stilului lui Parker și discută contribuția sa în contextul istoriei muzicii occidentale.
Sunt furnizate numeroase transcrieri. Acest studiu tehnic inovator va fi de interes pentru muzicologi și pentru studenții serioși ai jazzului.
