Chaucer și etica timpului

Titlul original:

Chaucer and the Ethics of Time

Conținutul cărții:

Un studiu al timpului în operele majore ale lui Chaucer.

Geoffrey Chaucer a scris într-un moment de răscruce în istoria cronometrării, dar multe dintre poemele sale demonstrează un interes mai mare pentru dimensiunea morală a timpului decât pentru mecanica ceasului medieval. Chaucer și etica timpului examinează sensibilitatea lui Chaucer față de nesiguranța experienței umane în mijlocul circumstanțelor temporale ale schimbării și trecerii timpului, precum și strategiile de eticizare a viziunii istorice în câteva dintre operele sale majore.

În timp ce pierderea timpului era ocazional privită ca un păcat în Evul Mediu târziu, Chaucer rezistă dihotomiilor morale convenționale și explorează o relație complexă și provocatoare între simțul interior al timpului și presiunile externe ale linearismului și ciclicității. Diversele idei filosofice ale lui Chaucer despre timp se desfășoară prin reciprocitatea dintre formă și discurs, încurajând astfel o nouă privire nu doar asupra meditațiilor personajelor asupra timpului în tradiția Sfântului Augustin și a lui Boethius, ci și asupra multiplelor secvențe și structuri narative, inclusiv asupra anacronismului.