Chemarea ciocârliei (Call of the Lark)

Recenzii ale cititorilor

Cartea de memorii a Maurei Mulligan, „Call of the Lark” (Chemarea ciocârliei), este o relatare captivantă a vieții sale din Irlanda în anii 1940 și 1950 și a călătoriei sale în Statele Unite ca parte a unei migrații semnificative. Cartea descrie experiențele sale ca imigrantă, perioada petrecută ca călugăriță și bogata sa moștenire culturală, împletind umorul și poezia pe tot parcursul cărții. Povestirea surprinde esența vieții irlandeze, a personajelor și a evoluției personale a autoarei, rezonând profund cu cititorii din diverse medii.

Cartea este scrisă frumos, cu descrieri vii și detalii expresive, captivând cititorul de la început. Ea oferă o perspectivă culturală bogată asupra vieții irlandeze și a experienței imigranților. Mulți cititori laudă umorul, profunzimea emoțională și narațiunea bine construită care încorporează flashback-uri în mod eficient. Personajele prind viață, evocând un sentiment de familie și nostalgie. Cartea poate rezona cu cei de origine irlandeză, fiind în același timp accesibilă unui public mai larg.

Câțiva cititori au găsit memoriile mai puțin atrăgătoare, exprimându-și dezamăgirea și sentimentul că nu le-a satisfăcut așteptările. Unii au remarcat că s-a încheiat prea devreme, lăsând o dorință pentru mai mult conținut. O opinie minoritară sugerează că este posibil să nu captiveze cititorii la fel de mult ca alte memorii irlandeze bine cunoscute, precum „Angela's Ashes”.

(pe baza a 26 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Call of the Lark

Conținutul cărții:

Call of the Lark (Chemarea ciocârliei) de Maura Mulligan este o cronică a vieții în Irlanda rurală în anii 1940 și 1950, un testament al provocărilor emigrării în Statele Unite și un portret al forței și determinării unei femei de a-și făuri o viață împlinită. Povestea începe într-un noviciat din New York, unde Maura se pregătește să devină călugăriță.

Prin fereastra memoriei sale, Maura invită cititorul să îi împărtășească copilăria la o fermă ploioasă din comitatul Mayo, unde femeile fumează pipă de lut, măgarul aduce gazon din mlaștină, iar copiii mănâncă cartofi și se feresc de un învățător cu baston. În noua lume agitată a orașului New York, Maura se bucură de libertatea de a avea o slujbă și bani pentru a-și urma dragostea pentru dansul irlandez. Dar chiar dacă câștigă concursuri, primește laude la locul de muncă și întâlnește un băiat drăguț, ea simte nevoia să facă ceva mai mult cu viața ei.

În timpul anilor petrecuți ca călugăriță, autoarea suferă o serie de pierderi dureroase în familie, în același timp în care începe să se confrunte cu întrebări legate de rolul femeilor în Biserica Catolică. Își înfruntă îndoielile, își adună curajul, își îndreaptă privirea spre viitor și părăsește viața de călugăriță.