Chemarea memoriei la locul ei

Recenzii ale cititorilor

Cartea este un amestec puternic de memorii personale și reflecție istorică care abordează teme legate de rasă, boală și memorie, cu accent pe experiențele și observațiile autorului legate de monumente și memoriale din Sud.

Scrierea este descrisă ca fiind emoționantă și de afirmare a vieții, integrând perfect experiențele personale cu teme istorice mai ample. Cititorii au apreciat profunzimea emoțiilor, în special în eseurile care abordează boala și relațiile personale. Cartea este considerată atât o resursă valoroasă pentru înțelegerea istoriei contemporane, cât și o lectură plăcută pentru un public divers.

Unii cititori au exprimat că discuțiile ar putea fi explorate mai profund, considerând că anumite capitole au potențialul de a fi dezvoltate mai mult. În plus, au existat aluzii la repetitivitatea temelor legate de rasă și de starea societății, sugerând că unii ar putea găsi cartea sumbră.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Calling Memory Into Place

Conținutul cărții:

Cum poate fi mobilizată memoria pentru justiție socială? Cum pot imaginile și monumentele să contracareze uitarea publică? Și cum pot fi canalizate în mod productiv traumele familiale și culturale moștenite? În această lucrare profund personală, renumitul istoric de artă Dora Apel examinează modul în care monumentele comemorative, fotografiile, operele de artă și poveștile autobiografice pot fi folosite pentru a alimenta un proces de "neuitare" - reinterpretarea trecutului prin rememorarea evenimentelor, oamenilor, perspectivelor și sentimentelor care sunt excluse din istoriile convenționale.

Cele zece eseuri din "Calling Memory into Place" prezintă explorări ale controversei legate de o pictură a lui Emmett Till din cadrul Bienalei Whitney și dezbaterile privind un memorial național al linșajului din Montgomery, Alabama. De asemenea, acestea includ relatări personale despre întoarcerea lui Apel în orașul polonez în care au crescut părinții ei, supraviețuitori ai Holocaustului, precum și despre modul în care și-a găsit puterea în traumele moștenite, în timp ce suferea tratamentul pentru cancer de sân.

Aceste eseuri trec de la mediul academic, la cel personal și la cel vizual ca moduri diferite de cunoaștere și explorează intersecțiile dintre rasism, antisemitism și sexism, sugerând în același timp modul în care conștientizarea traumei istorice este profund înscrisă în corp. Prin investigarea relațiilor dintre loc, memorie și identitate, acest studiu pune în lumină natura dinamică a memoriei, care traversează geografia și generațiile.