Chitanță pentru cuvinte pierdute: Poezii

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Catherine Arnold „Receipt for Lost Words” este o colecție emoționantă de poeme care explorează călătoria emoțională a unei mame și a fiicei sale nonverbale. Lucrarea surprinde complexitatea relației lor, reflectând asupra pierderii, rezilienței și conexiunii profunde printr-un limbaj frumos lucrat, care evocă o gamă largă de emoții în rândul cititorului.

Cartea este lăudată pentru scriitura sa frumoasă și captivantă, impactul emoțional puternic și portretul pătrunzător al unei relații mamă-fiică. Cititorii apreciază abilitatea lui Arnold de a folosi limbajul și structura, făcând poemele atât provocatoare, cât și înălțătoare. Perspectivele duble oferite în poezii adaugă profunzime explorării comunicării nonverbale și provocărilor autismului.

Unii cititori pot considera că subiectul este greu din punct de vedere emoțional, ceea ce ar putea face dificilă lectura dintr-o singură ședință. În plus, structura unică a poeziei ar putea necesita o atenție și o reflecție atente, ceea ce s-ar putea să nu corespundă preferințelor tuturor cititorilor pentru narațiuni mai simple.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Receipt for Lost Words: Poems

Conținutul cărții:

Recepție pentru cuvinte pierdute, câștigătoarea Premiului May Sarton New Hampshire pentru Poezie din 2022, este încercarea unei mame de a înțelege o lume în care copilul ei nu vorbește, nu poate vorbi. Este o contabilitate pe care Catherine Arnold o redă în fraze distanțate, uluitor de emoționante, mici răsuflări de înțelegere a durerii, nedumeririi și izolării unui părinte. Catherine a început să scrie aceste poezii ca răspuns la pierderea misterioasă a vorbirii fiicei sale. S-a simțit obligată să exploreze ceea ce se întâmplase, să încerce să găsească o modalitate de a face suportabil acest lucru. Un poem a devenit două, apoi trei - în scurt timp, a produs un manuscris complet. Colecția a trecut prin multe revizuiri, dezvoltându-se în moduri surprinzătoare, uneori dureroase. Poemele sunt despre pierdere, durere, bucurie și iubire. Sunt despre miturile și realitățile iubirii materne.

Sunt o examinare a limbajului, a forței și limitelor sale.

Catherine Arnold a realizat nimic mai puțin decât întruchiparea, în cuvinte, a lipsei de cuvinte. O primire emoționantă pentru ceea ce s-a pierdut. --Rebecca Kaiser Gibon

"Natura este acum ceea ce văd prin sticlă."

Și, dacă ne ținem respirația prin negarea disperată a părinților și eforturile de a "rosti tăcerea", noi

eliberează-l când Stella - cea care nu poate vorbi - își face cunoscută prezența.

"lungimea mea puternică și fără grabă/ Eu sunt Stella."

Limbajul sobru, senzual al punctului de vedere al Stellei uimește - ca în această descriere a tatălui ei.

"o formă mare și însetată/ bâzâitul lui"

Ceea ce apare este un nou sens al lumii, o schimbare magică și de basm, în care

"... totul/ce părea să conteze înainte/a fost uitat."