Church Going Gone: O biografie a religiei, îndoielii și credinței

Recenzii ale cititorilor

Memoriile lui Brian Mountford oferă o privire captivantă și pătrunzătoare asupra vieții sale de preot în Biserica Angliei din secolul al XX-lea până în prezent, îmbinând anecdotele personale cu reflecții asupra teologiei și evoluției rolului Bisericii într-o societate seculară. Narațiunea este caracterizată de umor, onestitate și o examinare atentă a provocărilor cu care se confruntă biserica și societatea în general.

Cartea este lăudată pentru umorul său, pentru povestirea captivantă, pentru ideile care îndeamnă la reflecție și pentru sinceritatea autorului cu privire la experiențele și provocările sale în preoție. Cititorii au considerat-o amuzantă și lămuritoare, cu un flux narativ bun și observații bogate asupra personajelor. De asemenea, abordează teme importante privind credința și relevanța Bisericii în societatea modernă.

Unii cititori au remarcat dificultăți legate de structura temporală neliniară și de numărul mare de personaje introduse, care ar putea fi copleșitoare și ar complica narațiunea. În plus, s-a semnalat faptul că este posibil ca această carte să nu ofere o poveste de viață completă, lăsând neexplorate unele aspecte ale experiențelor autorului.

(pe baza a 12 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Church Going Gone: A Biography of Religion, Doubt, and Faith

Conținutul cărții:

În aceste memorii pline de culoare, de la copilăria din anii 1950 până la criza COVID, Brian Mountford își descrie viața de preot, care a acoperit o perioadă de schimbări sociale imense și a asistat la secularizarea Marii Britanii până în punctul în care 52% din populație afirmă că „nu are religie”.

Începe cu o descriere vibrantă a Londrei din anii '60, apoi trece la viața de colegiu din Cambridge în anii '70, la suburbia din anii '80 și la treizeci de ani ca vicar al „celei mai vizitate biserici parohiale din Anglia”, University Church, Oxford. Bogat în umor și anecdote, el își expune ideile teologice liberale pe parcurs, abordând întrebări precum Dumnezeu, sensul vieții, etica sexuală și relația dintre îndoială și credință.

O idee centrală este aceea că abandonarea religiei organizate nu a eradicat întrebările spirituale și, urmând poemul lui Philip Larkin Church Going, de la care cartea își trage titlul, oamenii de toate vârstele sunt mereu „surprinzători/A foame în (ei înșiși) pentru a fi mai serioși”. Atât povestea, cât și conținutul eseului vor fascina mult, mult mai mulți oameni decât cei care merg efectiv la biserică.