Cicatricea: O istorie personală a depresiei și a recuperării

Recenzii ale cititorilor

Memoriile lui Mary Cregan oferă o explorare puternică și emoționantă a luptei sale personale cu depresia, împletită cu perspective istorice și culturale despre această afecțiune. Cartea este frumos scrisă, captivantă și pătrunzătoare, fiind atât o relatare profund personală, cât și o resursă valoroasă pentru înțelegerea bolilor mintale.

Cartea este bine documentată, frumos scrisă și oferă informații esențiale despre experiența depresiei. Cititorii apreciază îmbinarea narațiunii personale cu contextul istoric, făcând-o relatabilă și lămuritoare. Cartea oferă speranță și compasiune celor afectați de depresie, fie personal, fie prin intermediul celor dragi. Mulți au considerat-o o resursă valoroasă pentru înțelegerea complexității sănătății mintale.

Unii cititori au găsit conținutul prea intens sau deprimant, indicând că, deși este important, poate fi o provocare pentru persoanele care se luptă cu propria sănătate mintală. Părți ale cărții sunt grele din punct de vedere emoțional și pot fi greu de citit pentru anumite categorii de public.

(pe baza a 15 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Scar: A Personal History of Depression and Recovery

Conținutul cărții:

O carte de memorii curajoasă și sinceră, care împletește coborârea autoarei în depresie cu istoria medicală și culturală a acestei boli. La vârsta de 27 de ani, căsătorită, locuind în New York și lucrând în domeniul designului de carte, Mary Cregan dă naștere primului ei copil, o fiică pe care o numește Anna.

Dar este evident că ceva nu este în regulă, iar două zile mai târziu, Anna moare, aruncând-o pe Cregan în disperarea sinuciderii. Decenii mai târziu, susținută de munca sa, de o a doua căsătorie și de un fiu, Cregan reflectează asupra acestei experiențe cruciale și încearcă să o înțeleagă. Împletind literatura și cercetarea cu detalii din fișele medicale îngropate de mult timp, Cregan scrie despre propria experiență și despre cicatricea încă vizibilă a unei tentative de sinucidere, considerând-o în același timp ca parte a unei istorii mai ample a înțelegerii noastre asupra depresiei.

Ea investighează tratamentele la care a fost supusă, de la spitalizare și terapie de șoc la psihoterapie și antidepresive. În același timp intimă și erudită, Cicatricea luminează cu compasiune și inteligență o afecțiune prea adesea stigmatizată și oferă speranță tuturor celor care încă se luptă.