Cinema

Recenzii ale cititorilor

Colecția de eseuri ale lui Alain Badiou despre cinema se întinde pe mai mult de cinci decenii, explorând relația dintre film, artă și adevăr. Deși scrierile sunt dense și riguroase din punct de vedere filosofic, ele oferă o perspectivă profundă asupra evoluției gândirii lui Badiou cu privire la cinema. Deși unii cititori apreciază angajamentul intelectual față de film, alții găsesc proza prea complexă și opacă, ceea ce o face mai puțin accesibilă.

⬤ Oferă o explorare filosofică profundă a cinematografiei de-a lungul carierei lui Badiou din 1957 până în 20
⬤ Include atât eseuri publicate, cât și inedite, împreună cu un nou interviu care îi contextualizează gândurile.
⬤ Se adresează cititorilor interesați de discursul filosofic continuu legat de cinema și de alte arte.
⬤ Oferă o perspectivă unică asupra modului în care cinematograful interacționează cu noțiunile de existență și reprezentare umană.

⬤ Proza poate fi densă și dificil de înțeles, necesitând adesea cunoștințe anterioare semnificative de filosofie.
⬤ Unele eseuri sunt descrise ca fiind obscure, plictisitoare sau lipsite de angajament narativ.
⬤ Accentul puternic pus pe cinematografia franceză și filosofia politică ar putea să nu rezoneze cu cititorii mai interesați de filmele mainstream sau americane.
⬤ Cititorii ocazionali se pot simți confuzi sau excluși din cauza abordării sale pretențioase.

(pe baza a 15 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Pentru Alain Badiou, filmele gândesc, iar sarcina filosofului este de a transcrie această gândire. Care este subiectul căruia filmul îi dă formă expresivă? Aceasta este întrebarea care se află în centrul relatării lui Badiou despre cinema.

El susține că cinematograful este o formă de artă care depune mărturie despre Celălalt și face vizibilă prezența umană, mărturisind astfel valoarea universală a existenței și a libertății umane. Prin experiența vizionării, mișcarea de gândire care constituie filmul este transmisă spectatorului, care se întâlnește astfel cu un aspect al lumii, cu exaltarea și vitalitatea sa, precum și cu dificultatea și complexitatea sa.

Cinematograful este o artă impură care își canibalizează epoca, celelalte arte și oamenii - o artă majoră tocmai pentru că este locul indiscernabilității dintre artă și non-artă. Acesta, susține Badiou, este cel care face din cinematograf arta socială și politică prin excelență, cel mai bun indicator al civilizației noastre, așa cum au fost tragedia greacă, romanul de maturitate și opereta în epocile lor respective.