Cinema: Arheologia filmului și memoria unui secol (The Archaeology of Film and the Memory of a Century)

Recenzii ale cititorilor

Cartea conține dialoguri între Jean-Luc Godard și criticul Youssef Ishaghpour, explorând istoria cinematografică și viziunea artistică a lui Godard. Cu toate acestea, mulți cititori se simt induși în eroare de publicitate, susținând că îi lipsesc comentariile substanțiale din partea lui Godard și promovează în primul rând interpretările lui Ishaghpour. În timp ce unii apreciază profunzimea conversației, alții o critică pentru lipsa unei structuri narative și pentru scurtimea contribuțiilor lui Godard.

⬤ Dialoguri captivante care pătrund adânc în temele cinematografice și în viziunea artistică a lui Godard.
⬤ Ishaghpour este recunoscut ca un intervievator competent, capabil să stimuleze conversația cu Godard.
⬤ Cartea oferă informații valoroase și o perspectivă unică asupra cinematografiei atât pentru fanii lui Godard, cât și pentru cercetătorii filmului.
⬤ Îi provoacă pe cititori să reconsidere narațiunile istorice și artistice din film.

⬤ Mulți cititori consideră că contribuțiile lui Godard sunt minime, deoarece comentariile sale sunt adesea scurte sau întrerupte brusc.
⬤ Materialele promoționale ale cărții sunt considerate înșelătoare, creând așteptări false cu privire la profunzimea ideilor lui Godard.
⬤ Unii consideră comentariile lui Ishaghpour previzibile și lipsite de strălucire, ceea ce diminuează implicarea generală.
⬤ Structura cărții poate fi o provocare și nu are o narațiune coerentă, ceea ce îi poate îndepărta pe unii cititori.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Cinema: The Archaeology of Film and the Memory of a Century

Conținutul cărții:

Cinema este pur și simplu o carte unică a unuia dintre cei mai influenți regizori din istoria cinematografiei. Aici, Jean-Luc Godard face o retrospectivă a unui secol de film, precum și a propriei sale opere și cariere.

Născut odată cu secolul al XX-lea, cinematograful a devenit nu doar forma de artă dominantă a secolului, ci și cel mai bun istoric al său. Godard susține că - după Chaplin și Pol Pot, Monroe și Hitler, Stalin și Mae West, Mao și Frații Marx - filmul și istoria sunt inextricabil legate între ele. Godard își prezintă gândurile cu privire la teoria filmului, tehnica cinematografică, istoriile filmului, precum și recenta revoluție video.

El își expune preocupările centrale - modul în care filmul poate „resuscita trecutul”, rolul ritmului în film și modul în care cinematografia poate fi o „artă care gândește”. Aici, Godard este cel mai aproape de a defini obsesia de o viață pentru cinema și obsesia de o viață a cinemaului pentru istorie.