Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea lui Catherine Russell „The Cinema of Naruse Mikio” oferă o explorare aprofundată a filmelor și contribuțiilor regizorului japonez Mikio Naruse, adesea ignorat. Cartea acoperă cariera lui Naruse de la filmele sale mute până la epoca postbelică, oferind analize detaliate ale stilului său cinematografic unic, ale temelor legate de femeile moderne și ale contextului socio-politic al operei sale. Perspectivele prezentate sunt atât informative, cât și critice, stabilindu-l pe Naruse ca o figură semnificativă în cinematografia japoneză, alături de contemporanii săi mai celebri.
Avantaje:Cartea este bine scrisă, analizează temeinic și prezintă o stăpânire a subiectului. Cartea oferă critici pătrunzătoare ale filmelor lui Naruse, subliniind atât succesele, cât și neajunsurile acestuia. Cercetările autorului sunt ample și adaugă un context valoros operei lui Naruse, ceea ce o face indispensabilă pentru fanii cinematografiei sale.
Dezavantaje:Unii cititori au remarcat că, ocazional, cartea cade într-un jargon academic complex, care poate întuneca conținutul. Există, de asemenea, afirmații cu privire la inexactități faptice în rezumatele intrigilor, ceea ce duce la scepticism cu privire la interpretările autorului. În plus, o recenzie sugerează că agenda academică a autorului poate eclipsa contribuțiile lui Naruse.
(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Cinema of Naruse Mikio: Women and Japanese Modernity
Conținutul cărții:
Unul dintre cei mai prolifici și respectați regizori ai cinematografiei japoneze, Naruse Mikio (1905-69) a realizat 89 de filme între 1930 și 1967. Cu toate acestea, s-a scris puțin despre Naruse în limba engleză, iar multe dintre scrierile despre el în japoneză nu au fost traduse în engleză.
Cu The Cinema of Naruse Mikio, Catherine Russell aduce atenția critică meritată asupra acestui regizor subapreciat. Pe lângă iluminarea contribuțiilor lui Naruse la cinematografia japoneză și mondială, studiul aprofundat al lui Russell asupra regizorului aruncă o lumină nouă asupra industriei cinematografice japoneze între anii 1930 și 1960. Naruse a fost un regizor de studio, un om de companie renumit pentru faptul că reușea să aducă filmele în buget și la timp.
Pe parcursul carierei sale îndelungate, a regizat filme în diferite stiluri de melodramă, afișând în același timp o continuitate remarcabilă a tonului. Filmele sale se bazau pe o varietate de surse literare japoneze și pe scenarii originale; aproape toate aveau loc în Japonia contemporană. Multe au fost „filme pentru femei”.
Aveau protagoniste feminine și descriau pasiunile, dezamăgirile, rutina și condițiile de viață ale femeilor. Deși nici Naruse, nici publicul său nu s-au identificat ca fiind „feministe”, filmele sale au scos în evidență în mod repetat, dacă nu chiar au contestat, normele rigide de gen ale societății japoneze. Având în vedere complexitatea problemelor istorice și critice din jurul cinematografiei lui Naruse, un studiu cuprinzător al regizorului necesită o abordare inovatoare și interdisciplinară.
Russell se bazează pe receptarea critică a lui Naruse în Japonia, în plus față de teoriile culturale ale lui Harry Harootunian, Miriam Hansen și Walter Benjamin. Ea arată că filmele lui Naruse au fost texte-cheie ale modernității japoneze, atât prin modul în care au prezentat rolurile în schimbare ale femeilor japoneze în sfera publică, cât și prin descrierea unei societăți urbane, industrializate și saturate de mass-media.
