Evaluare:
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 6 voturi.
În două sute de ani de viață republicană, dacă un semn ne-a definit, acesta a fost acela al militarismului care invadează sfera cetățenească.
Dominați cum am fost de mitul omului puternic, mitologia militaristă a înlocuit istoria, iar în spatele cortinei au rămas civilii, a căror muncă democratică a fost o sarcină lungă, dificilă și titanică. Un fel de mit de Sisif în stil venezuelean.
Având în vedere momentul actual, când mitul omului providențial nu ne mai poate aduce nenorociri și mai mari, este foarte probabil ca oamenii discreți și eficienți, precum acești 19 venezueleni care reprezintă două secole de istorie - Roscio, Madariaga, Bello, Vargas, Tovar y Tovar, Gallegos, Reveron, Villanueva, Leoni, Uslar, printre alții - pe care Arraiz îi plasează în primul rând, să înceapă să ne atragă atenția. Nici unul dintre ei nu a luat armele pentru a influența realitatea. Instrumentele lor au fost altele: cuvântul, stetoscopul, pensula, crucifixul, rigla de calcul, legile.
Țesătura civilității, pentru autor, nu are și nu trebuie să aibă ca centru nevralgic statul. Ea trebuie să fie hrănită de diversitatea activităților reunite aici, care includ poezia, pictura, jurnalismul, arhitectura, ingineria și atâtea alte discipline indispensabile în formarea unei națiuni.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)