Clopotele din vechiul Tokyo: Meditații despre timp și un oraș

Recenzii ale cititorilor

Cartea a stârnit un amestec de admirație și critici, mulți lăudându-i proza lirică și descrierile captivante ale culturii și istoriei orașului Tokyo, în timp ce alții își exprimă dezamăgirea față de lipsa de detalii concrete despre oraș și față de perspectiva și stilul de scriere ale autorului.

⬤ Proză frumoasă și lirică care evocă imagini ale orașului Tokyo.
⬤ Oferă o explorare atentă a culturii din Tokyo, îmbinând contextul istoric cu experiențele moderne.
⬤ Oferă o perspectivă profundă asupra impresiilor și experiențelor personale ale autorului care trăiește în Japonia.
⬤ Cititorii apreciază cartea ca fiind mai degrabă un ghid cultural decât un jurnal de călătorie tradițional.

⬤ Unii cititori consideră dezamăgitoare lipsa descrierilor detaliate ale cartierelor și consideră că autorul petrece prea mult timp cu anumite persoane, precum Daibo.
⬤ Critici ale stilului de scriere al autorului, care este ciudat, conștient de sine și uneori pretențios.
⬤ Mai mulți recenzenți menționează o lipsă percepută de conținut substanțial cu privire la atmosfera din Tokyo.
⬤ Unii consideră cartea neinteresantă, descriind-o ca fiind plictisitoare și lipsită de informații captivante.

(pe baza a 12 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Bells of Old Tokyo: Meditations on Time and a City

Conținutul cărții:

Un tur elegant și captivant al orașului Tokyo și al locuitorilor săi

Din 1632 până în 1854, conducătorii Japoniei au restricționat contactul cu țările străine, o izolare aproape totală care a favorizat o cultură remarcabilă și unică ce dăinuie până în zilele noastre. În proză hipnotică și detalii senzuale, Anna Sherman descrie căutarea marilor clopote cu ajutorul cărora locuitorii din Edo, numit mai târziu Tokyo, țineau ceasurile în orașul shogunilor.

O explorare a orașului Tokyo devine o meditație nu doar asupra timpului, ci și asupra istoriei, memoriei și impermanenței. Prin intermediul călătoriilor lui Sherman prin oraș și al prieteniei sale cu proprietarul unei cafenele mici și rafinate, care transformă prepararea și consumul de cafea într-o formă de artă, The Bells of Old Tokyo urmărește voci bântuitoare prin labirintul care este capitala japoneză: o bătrână își amintește că a scăpat de bombele incendiare americane din cel de-al Doilea Război Mondial. Un om de știință construiește cel mai precis ceas din lume, un ceas care nu va pierde o secundă în cinci miliarde de ani. Șeful casei shogunale Tokugawa reflectează asupra distrugerii orașului bunicilor săi: „Un lucru pierdut este pierdut. A-l urmări duce la întuneric.”.

The Bells of Old Tokyo marchează sosirea unui nou scriitor orbitor care prezintă o meditație captivantă și seducătoare asupra vieții sub forma unui tur al unui oraș și al oamenilor săi.