Evaluare:
Cartea lui Michael Doubler „Closing with the Enemy” oferă o explorare pătrunzătoare și analitică a evoluției tactice a armatei SUA în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în teatrul european. Prin examinări detaliate ale diferitelor scenarii de luptă, autorul subliniază capacitatea armatei de a se adapta, de a inova și de a utiliza eficient tacticile de arme combinate împotriva forțelor germane. Deși elogiată pentru conținutul său informativ și detaliile istorice, cartea se confruntă cu critici pentru stilul dens de scriere și organizarea sa.
Avantaje:⬤ Analiza aprofundată a tacticilor și inovațiilor Armatei SUA în luptă.
⬤ Evidențiază adaptabilitatea și ingeniozitatea trupelor americane confruntate cu diverse provocări.
⬤ Bogată în detalii istorice și lecții practice învățate din angajamente reale.
⬤ captivantă pentru pasionații de istorie militară și educativă pentru profesioniștii din domeniul militar.
⬤ Oferă o perspectivă nouă asupra eficacității strategiilor SUA față de superioritatea materială.
⬤ Stilul de scriere este adesea descris ca fiind sec, dens și excesiv de tehnic, semănând cu un manual.
⬤ Unii cititori au considerat organizarea conținutului confuză și au criticat rezumatele repetitive.
⬤ Nu toate capitolele sunt la fel de atractive, conducând la o experiență de lectură variată.
⬤ Accent limitat pe problemele de nivel operațional și pe informațiile contextuale dincolo de discuțiile tactice.
(pe baza a 33 recenzii ale cititorilor)
Closing with the Enemy continuă de unde se termină D-Day. Din Normandia, prin „evadarea” din Franța, până la ultima încercare a armatei germane în Bătălia de la Bulge, Doubler se ocupă de afacerile mortale ale războiului - apropierea de inamic, lupta și câștigarea bătăliilor, cucerirea și menținerea teritoriului. Studiul său oferă o reevaluare provocatoare a modului în care soldații americani au îndeplinit aceste sarcini periculoase și costisitoare.
Doubler portretizează o forță de luptă americană mult mai capabilă și mai de succes decât au descris-o istoricii anteriori - în special Russell Weigley, Martin Van Creveld și S. L. A. Marshall. Este adevărat că soldații nu erau pe deplin pregătiți sau organizați pentru un război în Europa și au fost adesea considerați inferiori adversarului lor german. Dar, susține Doubler, ei au compensat acest lucru prin capacitatea lor de a învăța rapid din greșeli, de a se adapta în fața obstacolelor neprevăzute și de a inova noi tactici pe câmpul de luptă. Această adaptabilitate, susține Doubler, a fost mult mai crucială pentru efortul american decât am fost făcuți să credem.
Alimentate de un spirit extrem de democratic și antreprenorial, inovațiile GI au apărut la toate nivelurile, de la utilizarea inedită a armelor convenționale și a unităților mici până la reciclarea rapidă a trupelor pe câmpul de luptă. Cu toate acestea, succesul lor cel mai spectaculos a fost în războiul cu arme combinate - utilizarea coordonată a infanteriei, tancurilor, artileriei, aviației și inginerilor - în care au perfecționat utilizarea sprijinului aerian pentru operațiunile terestre și a echipelor tanc-infanterie pentru spargerea bastioanelor inamice.
Doubler susține că, fără o astfel de ingeniozitate și o conducere plină de imaginație, ar fi fost imposibil să învingă un inamic atât de bine antrenat și de puternic fortificat precum armata germană cu care s-au confruntat soldații în țara tortuoasă a gardurilor vii din nordul Franței, pe străzile înguste pietruite din Aachen și Brest, în adâncurile întunecate ale pădurii Huertgen și pe dealurile friguroase acoperite de zăpadă din Ardeni.
Doubler reamintește la momentul potrivit că "efectele extraordinare ale puterii de foc și ale tehnologiei nu vor scuti trupele terestre de povara apropierii de inamic". După cum sugerează chiar și Furtuna din deșert, acest lucru se va dovedi probabil valabil pentru viitoarele câmpuri de luptă de înaltă tehnologie, unde adaptabilitatea unei armate va continua să fie apreciată.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)