Cognitive Development: Fundamentele sale culturale și sociale

Recenzii ale cititorilor

Cartea, scrisă în principal de Alexander Luria, este foarte apreciată pentru examinarea profundă a intersecției dintre contextele socio-istorice și procesele cognitive. Ea atrage atenția asupra modului în care schimbările în societate și cultură modelează gândirea și învățarea umană. Mulți recenzenți îi laudă profunzimea și relevanța, în special în contexte educaționale, în timp ce unii remarcă faptul că nu mai este tipărită, ceea ce poate reprezenta o provocare pentru acces.

⬤ Explorare pătrunzătoare a modului în care limba și cultura influențează gândirea
⬤ cercetare revoluționară în psihologia socio-istorică
⬤ relevantă pentru înțelegerea proceselor cognitive în contexte culturale diverse
⬤ resursă valoroasă pentru educatorii care doresc să înțeleagă impactul mediului cultural al elevilor asupra învățării.

⬤ Cartea nu mai este tipărită, ceea ce o face mai greu de accesat
⬤ poate fi densă pentru cei care nu sunt familiarizați cu psihologia academică
⬤ se concentrează foarte mult asupra contextelor istorice, care pot să nu rezoneze cu toți cititorii.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Cognitive Development: Its Cultural and Social Foundations

Conținutul cărții:

Alexander Romanovich Luria, unul dintre cei mai influenți psihologi ai secolului XX, este cunoscut mai ales pentru lucrările sale de pionierat privind dezvoltarea limbajului și a gândirii, retardul mental și organizarea corticală a proceselor mentale superioare. Aproape neobservată a fost contribuția sa majoră la înțelegerea diferențelor culturale în gândire.

La începutul anilor 1930, tânărul Luria a pornit împreună cu un grup de psihologi ruși spre stepele Asiei Centrale. Misiunea lor: să studieze impactul revoluției socialiste asupra unei vechi culturi islamice de cultivare a bumbacului și, nu mai puțin important, să stabilească liniile directoare pentru o psihologie marxistă viabilă. Lev Vygotsky, marele profesor și prieten al lui Luria, era convins că variațiile în dezvoltarea mentală a copiilor trebuie înțelese ca un proces care include factori culturali determinați istoric. Îndrumați de această convingere, Luria și colegii săi au studiat percepția, abstractizarea, raționamentul și imaginația în rândul mai multor grupuri îndepărtate de uzbeci și kirghizi - de la femei analfabete claustrate la noi prieteni puțin educați ai guvernului central.

Ipoteza inițială a fost susținută din plin de date: însăși structura procesului cognitiv uman diferă în funcție de modul în care grupurile sociale își trăiesc diferitele realități. Oamenii a căror viață este dominată de activități concrete, practice, au o metodă de gândire diferită de cea a oamenilor a căror viață necesită abordări abstracte, verbale și teoretice ale realității.

Pentru Luria, legitimitatea tratării conștiinței umane ca un produs al istoriei sociale a legitimat dialectica marxistă a dezvoltării sociale. Pentru psihologie în general, cercetările din Uzbekistan, bogata sa colecție de date și observațiile pătrunzătoare pe care Luria le-a extras din acestea au aruncat o lumină nouă asupra funcționării activității cognitive. Paralelele dintre dezvoltarea individuală și cea socială sunt explorate și astăzi de cercetători. Dincolo de semnificația sa istorică și teoretică, această carte reprezintă o revoluție în materie de metodă. La fel cum Piaget a introdus metoda clinică în studiul activităților mentale ale copiilor, Luria a inițiat propria sa versiune a tehnicii clinice pentru a fi utilizată în activitatea interculturală. Dacă acest text ar fi fost disponibil, istoria recentă a psihologiei cognitive și a studiului antropologic ar fi putut fi foarte diferită. Așa cum stau lucrurile, abia acum ajungem din urmă procedurile lui Luria.