Colas Breugnon (O poveste burgundă)

Recenzii ale cititorilor

În general, recenziile evidențiază cartea ca fiind o operă literară excepțională, apreciată pentru profunzimea sa emoțională și strălucirea sa lingvistică, deși există unele probleme legate de edițiile lingvistice care trebuie abordate.

Cartea este considerată una dintre cele mai extraordinare opere literare, apreciată pentru frumusețea și impactul său emoțional. A fost descrisă ca o lectură veselă și încântătoare, cu potențial de adaptare cinematografică.

Există plângeri cu privire la descărcarea ediției incorecte, în special utilizatorii primind versiunea franceză în loc de traducerea în limba engleză pe care o căutau.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Colas Breugnon (A Burgundian Story)

Conținutul cărții:

"Colas Breugnon" este un roman fermecător despre viața în Burgundia acum trei sute de ani. Este un roman "autobiografic", povestea fiind spusă la persoana întâi de Colas, care își trece în revistă cei cincizeci de ani de viață și descrie toate bucuriile și tristețile ei.

Povestea este veselă și plină de umor, precum și de observații înțelepte despre viață. --- "Colas Breugnon este burghezul jovial, sculptorul în lemn luxuriant, glumețul mereu pasionat de paharul său, tipul caraghios. Înainte de toate, Colas Breugnon este un om liber.

Își iubește regele, dar numai atâta timp cât regele îi lasă libertatea; își iubește soția, dar își urmează propria tendință; este în relații excelente cu preotul unei parohii vecine, dar nu merge niciodată la biserică; își idolatrizează copiii, dar individualitatea sa viguroasă îl face să nu vrea să trăiască cu ei.

Este prieten cu toți, dar nu este supus nimănui; este mai liber decât regele; are acel simț al umorului caracteristic spiritului liber căruia îi aparține întreaga lume. Din punct de vedere artistic, "Colas Breugnon" poate fi considerată poate cea mai reușită operă a lui Rolland.

Aceasta pentru că este țesută dintr-o singură bucată, pentru că curge într-un ritm continuu, pentru că progresul său nu este niciodată oprit de discutarea unor probleme spinoase. Ea este scrisă în întregime în aceeași cheie. Prima frază dă o notă ca un diapazon și de aici întreaga carte își ia înălțimea.

De-a lungul cărții, este susținută aceeași melodie vioaie. Scriitorul folosește o formă deosebit de fericită. Stilul său este poetic fără a fi versificat; are o măsură melodioasă fără a fi strict metric.

Această lucrare este diferită de celelalte scrieri ale lui Rolland. Nu este un studiu istoric, o apreciere critică, un eseu filozofic și nici măcar, în sensul cel mai strict al cuvântului, un roman.

Este mai degrabă un volum de amintiri povestite de un om de cincizeci de ani; și însăși lipsa de scop cu care vorbește acest om este în sine o plăcere; pentru că Breugnon este el însuși singurul subiect al cărții, reținându-ne atenția prin afișarea unei personalități capricioase, simpatice și agresive." (Stefan Zweig)