Comentarii asupra lui Platon

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă un comentariu pătrunzător al lui Marsilio Ficino despre „Phaedrus” al lui Platon, explorând teme legate de frumusețe și călătoria sufletului către divin. Cartea este bine structurată, cu traducere și comentariu, oferind o înțelegere cuprinzătoare a gândirii platoniciene. Deși oferă o analiză valoroasă, se confruntă, de asemenea, cu critici pentru interpretările sale alegorice complexe care pot pune la încercare cititorii moderni.

⬤ Oferă un comentariu profund și pătrunzător asupra „Phaedrus” și „Ion” ale lui Platon.
⬤ Bine structurată cu traduceri, comentarii și rezumate.
⬤ Oferă context istoric și informații despre opera lui Ficino.
⬤ Calitate ridicată a producției, comparabilă cu seriile clasice consacrate.
⬤ Ajută cititorii să înțeleagă mai bine conceptele platoniciene, în special sufletul și frumusețea.

⬤ Interpretările alegorice ale lui Ficino pot fi obscure și greu de urmărit pentru cititorii contemporani.
⬤ Unii pot considera că comentariul se bazează pe interpretări fanteziste mai degrabă decât pe explicații directe.
⬤ Alegorizarea astrologică este considerată un potențial dezavantaj pentru cititorii care nu sunt familiarizați cu acest context.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Commentaries on Plato

Conținutul cărții:

Marsilio Ficino (1433-1499), savantul-filosof-magus florentin, a fost în mare parte responsabil pentru renașterea lui Platon în Renaștere.

Publicarea traducerilor sale latine ale dialogurilor în 1484 a fost un eveniment intelectual de primă magnitudine, făcând canonul platonic accesibil Europei Occidentale după trecerea unui mileniu și stabilindu-l pe Platon ca autoritate pentru gândirea Renașterii. Acest volum conține analiza extinsă și comentariul lui Ficino la Phaedrus, pe care îl explică drept o meditație asupra "frumuseții în toate formele sale" și o lucrare sublimă de teologie.

În comentariul la Ion, Ficino explorează o poetică a inspirației divine care duce la portretizarea neoplatonică a sufletului ca un rapsod al cărui cântec este o ascensiune în mintea lui Dumnezeu. Ambele lucrări stau mărturie pentru încercarea lui Ficino de a reînvia un platonism creștin și ceea ce ar putea fi numit un creștinism orfic.