Compoziționalitatea directă

Titlul original:

Direct Compositionality

Conținutul cărții:

Această carte examinează ipoteza "compoziționalității directe", care presupune că interpretarea semantică se face în tandem cu combinarea sintactică.

Deși asociată cu punctul de vedere dominant în semantica formală din anii 1970 și 1980, fezabilitatea compoziționalității directe a rămas nesoluționată, iar mai recent discuția cu privire la posibilitatea de a menține sau nu această viziune s-a retras. Interacțiunea sintaxă-semantică este acum adesea văzută ca un proces în care sintaxa construiește reprezentări care, la nivelul abstract al formei logice, sunt trimise spre interpretare componentei semantice a facultății de limbaj.

În prima discuție extinsă a ipotezei compoziționalității directe din ultimii douăzeci de ani, această carte analizează dacă nu cumva abandonarea acesteia a fost prematură și dacă, de fapt, compoziționalitatea directă nu este, în cele din urmă, o concepție mai simplă și mai eficientă a gramaticii decât explicația convențională a interfeței sintaxă-semantică din gramatica generativă. Lucrarea conține contribuții din ambele părți ale dezbaterii, localizează dezbaterea în cadrul unei varietăți de teorii formale și se bazează pe exemple dintr-o serie de limbi și o serie de fenomene empirice.