Comunicarea umană ca narațiune: Către o filosofie a rațiunii, a valorii și a acțiunii

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Fisher prezintă influenta sa „paradigmă narativă”, provocând paradigma tradițională a lumii raționale în studiile de comunicare. Cartea explorează în profunzime împletirea dintre rațiune și valori în cadrul comunicării umane, în special în contextul politicii americane și al dezbaterilor morale.

Cartea este considerată o lucrare fundamentală în studiile de comunicare, în special pentru explicarea clară a paradigmei narative. Scrierile lui Fisher sunt apreciate ca fiind clare, captivante și bine documentate. Cartea oferă o perspectivă profundă asupra politicii americane și a narațiunilor care modelează dezbaterile publice, ceea ce o face o resursă valoroasă pentru studenții serioși de retorică.

Cartea este descrisă ca fiind o „carte pentru inițiați”, ceea ce înseamnă că poate fi complexă sau densă pentru cititorii ocazionali. Cititorii cu mai puțină experiență în retorică pot găsi materialul dificil și lent de parcurs.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Human Communication as Narration: Toward a Philosophy of Reason, Value, and Action

Conținutul cărții:

Această carte abordează întrebări care i-au preocupat pe retorici, teoreticieni literari și filosofi încă din vremea pre-socraticilor și a sofiștilor: Cum ajung oamenii să creadă și să acționeze pe baza experiențelor comunicative? Care este natura rațiunii și a raționalității în aceste experiențe? Care este rolul valorilor în luarea deciziilor și în acțiunea umană? Cum pot fi evaluate rațiunea și valorile? Pentru a răspunde la aceste întrebări, profesorul Fisher propune o reconceptualizare a omenirii ca homo narrans, conform căreia toate formele de comunicare umană trebuie privite ca povești - interpretări simbolice ale aspectelor lumii care apar în timp și sunt modelate de istorie, cultură și caracter; că formele individualizate de discurs ar trebui considerate „motive întemeiate” - valori sau justificări încărcate de valori pentru a crede sau a acționa în anumite moduri; și că o logică narativă pe care toți oamenii au capacitatea naturală de a o utiliza ar trebui să fie concepută ca logica prin care este evaluată comunicarea umană.