Concepția lui Heinrich Schenker despre armonie

Titlul original:

Heinrich Schenker's Conception of Harmony

Conținutul cărții:

Primul studiu detaliat al tratatului revoluționar al lui Schenker din 1906, care arată cum acesta reflectă 2500 de ani de gândire despre armonie și prezintă o reacție viguroasă la teoria muzicală austro-germanică din jurul anului 1900.

Ce face ca compozițiile lui Handel, Bach, Haydn, Mozart, Beethoven, Schubert, Schumann, Chopin și Brahms să se remarce ca mari opere de artă? Heinrich Schenker (1868-1935) și-a propus să răspundă la această întrebare într-o serie de tratate, începând cu o lucrare extrem de originală, cu titlul înșelător Harmonielehre (aproximativ: Tratat despre armonie, 1906).

În timp ce alte tratate din acea perioadă asociau armonia cu principiile abstracte care guvernează acordurile și progresiile de acorduri, cele ale lui Schenker o tratau ca pe un liant conceptual care permite elementelor individuale ale unei lucrări (melodii, motive, acorduri, contrapunct etc.) să funcționeze împreună la nivel local și global. Cu toate acestea, această carte, deși renumită și foarte citată, nu a fost niciodată studiată sistematic și în detaliu.

Heinrich Schenker's Conception of Harmony abordează tratatul din 1906 al lui Schenker ca o sinteză a ideilor vechi și a celor foarte noi. Ea traduce, pentru prima dată, două eseuri pregătitoare pentru Harmonielehre și descrie viziunile sale ulterioare asupra armoniei și modul în care acestea au influențat și au fost ignorate de ediția și traducerea din 1954, intitulată pur și simplu Harmony. Deși problematică, Harmony a fost prima traducere publicată a unei lucrări importante a lui Schenker, inaugurând studiul scrierilor sale în America postbelică și în Marea Britanie, unde acestea continuă să fie extrem de influente.