Condiții axiologice contextuale ale rezilienței și sănătății mintale

Titlul original:

Contextual Axiological Conditions of Mental Resilience and Health

Conținutul cărții:

Reziliența este fundamentată în primul rând pe psihologia pozitivă și psihologia sănătății, însă constructul teoretic analizat este prezent și în perspective de cercetare interdisciplinare: medicină, pedagogie și sociologie.

Autorii acestei monografii acordă atenție aspectului relației individului cu contextul său social. Astfel, a fi într-o relație, a schimba informații cu mediul social devine valoarea constitutivă a unei persoane (... ).

Monografia conține observația, care apare indirect în aproape fiecare capitol, că atunci când se întreprind acțiuni menite să dezvolte reziliența psihică umană, trebuie verificat dacă interacțiunile întreprinse nu interferează cu reziliența naturală. Prin urmare, se presupune că activitatea axată pe susținerea durabilă a dezvoltării individului ar trebui realizată atunci când există o plasticitate relativ ridicată în modelarea individului. În plus, astfel de activități ar trebui să fie adaptate la capacitățile persoanelor aflate într-un anumit stadiu de dezvoltare și să ia în considerare condițiile culturale. Factorii care influențează creșterea rezilienței mentale sunt recunoscuți în multe aspecte, iar sursa lor poate fi atât familia, cât și mediul social mai larg (... ).

Metafora în care acumularea de experiențe de viață de către o ființă umană este comparată cu actul de împachetare a bagajelor înaintea unei călătorii lungi și greu de planificat și de prevăzut este bine cunoscută. Toate experiențele de viață negative și dureroase constituie greutatea copleșitoare a bagajului metaforic; în timp ce experiențele pozitive sunt menite să facă această încărcătură mai ușoară, iar călătoria - mai sigură și mai previzibilă. Metafora prezentată descrie indirect motivul de bază al monografiei, ilustrând modul în care cea mai mare simplificare poate caracteriza formarea stimei de sine și a rezilienței la om, identificându-le cu efectul sinergetic al experienței (incluzând în primul rând impactul mediului familial și social) și al trăsăturilor condiționate biologic. Prin experiența relațiilor pozitive, copilul își dezvoltă acele abilități sociale care sunt necesare pentru funcționarea în siguranță într-un grup social, negocierea prin acestea a cerințelor mediului și implementarea eficientă a provocărilor pe care mediul și circumstanțele vieții viitoare le vor aduce.