Conferința păsărilor: călătoria sufiților către Dumnezeu

Recenzii ale cititorilor

Recenziile la „Conferința păsărilor” evidențiază traducerea excepțională a cărții, temele spirituale bogate și frumusețea poetică, alături de criticile privind impactul anumitor traduceri asupra clarității și coerenței.

⬤ Traducere excelentă care păstrează calitatea poetică și profunzimea spirituală a lucrării originale.
⬤ O tapiserie bogată a gândirii Sufi care oferă perspective și alegorii profunde cu privire la călătoria umană către unitatea cu divinul.
⬤ Cartea este considerată un clasic al literaturii sufi și este scrisă frumos, ceea ce o face potrivită pentru cititorii interesați de spiritualitate și filosofie.
⬤ Narațiune captivantă care include diverse lecții de viață și înțelepciune surprinse în fabule.

⬤ Unii cititori au considerat că traducerea rimată sacrifică coerența și claritatea, făcând dificilă înțelegerea completă a narațiunii fără o cunoaștere prealabilă a poveștii.
⬤ Există plângeri cu privire la limbajul învechit și la construcția propozițiilor care pot părea stângace.
⬤ Câteva recenzii au sugerat că există traduceri mai bune, fără rime, care oferă o înțelegere mai clară a operei lui Attar.

(pe baza a 171 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Conference of Birds: the Sufi's journey to God

Conținutul cărții:

Scrisă în 1177, „Conferința păsărilor” este o alegorie mistică musulmană care tratează luptele și încercările pe care un suflet trebuie să le înfrunte pentru a atinge iluminarea. O mie de păsări se adună pentru a-l asculta pe Hoopoe (un maestru spiritual), care le descrie cum trebuie să îl caute pe Simurgh, adevăratul lor rege.

Multe dintre ele își găsesc scuze: sunt fericite cu dragostea, cu comorile, cu faima sau cu o serie de alte plăceri lumești și nu văd necesitatea unei aventuri dificile în căutarea unui suveran semimitic. Dar călătoria începe, conducându-i pe pelerinii aviari prin șapte văi în care călătorii se confruntă cu propriile lor limite și temeri individuale.

Doar 30 de păsări termină călătoria și descoperă că ele însele sunt Simurgh-ul pe care l-au căutat. La fel ca toată literatura cu adevărat mistică, „Conferința păsărilor” ne învață că scopul căutării este descoperirea Divinității interioare.