Confessing Jesus Christ: Predicarea într-o lume postmodernă [Preaching in a Postmodern World

Recenzii ale cititorilor

Cartea profesorului David Lose abordează provocările omileticii într-un context postmodern, oferind un răspuns postfundațional care pune accentul pe practica mărturisirii în credință. În timp ce se angajează profund în gândirea modernă și postmodernă, Lose propune că mărturisirea poate trece peste prăpastia dintre aceste două filosofii, evitând capcanele atât ale certitudinii moderniste, cât și ale relativismului postmodern.

Proza este descrisă ca fiind sobră și utilă, făcând accesibile idei filosofice complexe. Capitolul întâi servește drept o introducere valoroasă în gândirea modernă și postmodernă, în timp ce ambele capitole oferă idei inovatoare și o perspectivă nouă asupra confesiunii ca răspuns practic la provocările contemporane. Abordarea lui Lose față de conversația și limbajul critic oferă o modalitate constructivă de a se angaja cu adevărul într-o lume postmodernă.

Unii cititori pot găsi proiectul lui Lose îndrăzneț și potențial problematic, deoarece încearcă să navigheze printre complexitățile modernismului și postmodernismului. Faptul că se bazează pe concepte utilitariste și pe noțiunea de traducere „adecvată”, mai degrabă decât perfectă, ar putea părea insuficiente sau prea simpliste pentru cei care caută adevăruri mai profunde.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Confessing Jesus Christ: Preaching in a Postmodern World

Conținutul cărții:

Cu insistența sa necruțătoare că nu există realitate dincolo de ceea ce construim noi, gândirea postmodernă pune la îndoială presupozițiile multor discipline, inclusiv omiletica. Oferind o descriere vie a viziunii postmoderne asupra lumii și a implicațiilor sale pentru credința creștină, Confessing Jesus Christ de David Lose îi învață pe predicatori cum să se ridice la înălțimea provocărilor pe care le ridică lumea noastră postmodernă.

Puține sau chiar niciuna dintre cărțile despre predicare nu oferă o investigație atât de cuprinzătoare a gândirii postmoderne sau nu oferă o asemenea bogăție de perspective pentru proclamarea creștină relevantă. În mod semnificativ, Lose vede postmodernismul nu în primul rând ca un obstacol pentru biserică, ci ca o oportunitate pentru aceasta de a se baza din nou doar pe credință, mai degrabă decât pe încercări de a dovedi credința.

Potrivit lui Lose, predicarea care încearcă să fie atât fidelă tradiției creștine, cât și receptivă la contextul nostru pluralist și postmodern este cel mai bine înțeleasă ca practică publică de mărturisire a credinței în Isus Hristos. El explorează implicațiile practice ale unei omiletici confesionale pentru predicare și oferă, de asemenea, metode concrete pentru pregătirea predicilor care fac o punte semnificativă între textele biblice și congregațiile contemporane.