Conservative Internationalism: Diplomația armată sub Jefferson, Polk, Truman și Reagan

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă un nou cadru teoretic numit internaționalism conservator, care combină exemple istorice de politică externă americană cu un apel la o abordare moderată a diplomației și a acțiunilor militare. Aceasta abordează deficiențele paradigmelor existente în domeniul relațiilor internaționale și își propune să influențeze discuțiile actuale și viitoare privind politica externă.

⬤ Teorie revoluționară care contribuie la discursul privind relațiile internaționale.
⬤ Bine documentată și susținută istoric, în special prin acțiunile președinților Jefferson, Polk, Truman și Reagan.
⬤ Oferă o perspectivă bipartizană.
⬤ Accesibilă și valoroasă atât pentru noii studenți, cât și pentru cercetătorii experimentați ai relațiilor internaționale.
⬤ Se implică în dezbaterile contemporane de politică externă, făcând-o relevantă și oportună.

⬤ Unele critici privind exemplele istorice utilizate și adecvarea lor pentru susținerea teoriei.
⬤ Afirmația autorului privind interacțiunea pașnică a statelor democratice nu este universal acceptată.
⬤ Fundamentele teoretice pot simplifica excesiv relațiile internaționale complexe.
⬤ Lipsa unei reprezentări convingătoare în unele cazuri istorice subminează argumentul.

(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Conservative Internationalism: Armed Diplomacy Under Jefferson, Polk, Truman, and Reagan

Conținutul cărții:

O reexaminare a tradiției supraîncărcate a politicii externe americane și a importanței acesteia pentru politica globală de astăzi

Dezbaterile cu privire la politica externă a Statelor Unite s-au învârtit în jurul a trei tradiții principale - internaționalismul liberal, realismul și naționalismul. În această carte, distinsul politolog Henry Nau aprofundează o a patra tradiție de politică externă, trecută cu vederea, pe care o numește "internaționalism conservator". Această abordare răspândește libertatea, precum internaționalismul liberal; înarmează diplomația, precum realismul; și păstrează suveranitatea națională, precum naționalismul. Ea vizează o lume a guvernării limitate sau a "republicilor surori" independente, nu o lume a concertelor marilor puteri sau a instituțiilor internaționale centralizate.

Nau explorează internaționalismul conservator în politicile externe ale lui Thomas Jefferson, James Polk, Harry Truman și Ronald Reagan. Acești președinți au făcut mai mult decât oricare alții pentru a extinde arcul libertății folosind o combinație abilă de forță, diplomație și compromis. De la Reagan încoace, președinții au oscilat înainte și înapoi între principalele tradiții, exagerând sub Bush și retrăgându-se acum sub Obama. Nau demonstrează că internaționalismul conservator oferă o cale alternativă. Acesta urmărește libertatea, dar nu peste tot, acordând prioritate situațiilor care se învecinează cu țările libere existente - Turcia, de exemplu, mai degrabă decât Irakul. Acesta utilizează o forță mai mică la început pentru a influența negocierile, mai degrabă decât o forță mai mare mai târziu, după ce negocierile eșuează. Și ajunge la compromisuri în timp util pentru a valorifica influența militară și a susține sprijinul public.

O renaștere revoluționară a unei tradiții neglijate de politică externă, Conservative Internationalism arată cum Statele Unite pot susține în mod eficient poziția de lider global, respectând constrângerile voinței publice și ale resurselor materiale.