Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Revizuirile evidențiază o critică a modului în care consimțământul informat este abordat în psihanaliză, contrastându-l cu domenii mai reglementate, cum ar fi cercetarea decepției. Autorul își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa supravegherii etice în psihanaliză și pledează pentru un proces de consimțământ mai solid, care să ofere pacienților informații critice de la bun început.
Avantaje:Cartea abordează o problemă semnificativă în psihoterapie cu privire la consimțământul informat și scoate la lumină preocupările etice care au fost trecute cu vederea de practicieni. Ea suscită discuții importante cu privire la nevoia de protecție a pacienților și de luare a deciziilor în cunoștință de cauză în mediile terapeutice.
Dezavantaje:Criticii consideră că concluziile privind consimțământul informat în psihanaliză sunt nesatisfăcătoare și lipsite de o legătură solidă cu alte opțiuni. Comparația cu cercetarea privind înșelăciunea este considerată inadecvată și există îngrijorarea că procesul de consimțământ susținut de autori ar putea să nu ofere o protecție adecvată pacienților care se pot simți prinși în capcană de investiția lor în tratament.
(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Informed Consent to Psychoanalysis: The Law, the Theory, and the Data
Conținutul cărții:
Scopul acestei cărți este de a arunca o lumină psihanalitică asupra unui concept - consimțământul informat - care a transformat furnizarea de asistență medicală în Statele Unite.
Examinând conceptul de consimțământ informat în contextul psihanalizei, cartea rezumă mai întâi legislația și literatura de specialitate pe această temă. Este necesar consimțământul în cunoștință de cauză ca o chestiune de drept pozitiv? În afară de statute și cazuri, ce spun organizațiile profesionale în această privință?
În al doilea rând, cartea analizează consimțământul informat ca o chestiune teoretică. Ea abordează întrebări precum: Care ar fi elementele unui consimțământ informat solid în psihanaliză? Este consimțământul în cunoștință de cauză chiar posibil aici? Pot pacienții să înțeleagă cu adevărat, să zicem, transferul sau regresia înainte de a le experimenta, și este prea târziu odată ce le experimentează? Consimțământul informat este terapeutic sau contraterapeutic? Poate avea sens aici o "viziune procesuală" a consimțământului informat?
În al treilea rând, cartea analizează datele pe această temă. Un lung chestionar la care au răspuns șaizeci și doi de analiști dezvăluie practicile lor în această privință. Obțin aceștia o declarație de consimțământ în cunoștință de cauză din partea pacienților lor? Ce dezvăluie? De ce o dezvăluie? Cred ei că este posibil să se obțină un consimțământ în cunoștință de cauză în psihanaliză? Consideră că această practică este terapeutică sau contraterapeutică și în ce fel? Consideră ei că ar trebui sau nu să existe o cerință privind consimțământul în cunoștință de cauză pentru psihanaliză?
Cartea ar trebui să se adreseze mai ales terapeuților interesați de dimensiunile etice ale practicii lor.
