Conștiința alertă normală - Un model executiv central al funcției hipocampale

Titlul original:

Normal Alert Consciousness - A Central Executive Model of Hippocampal Function

Conținutul cărții:

În ultima jumătate de secol, au fost elaborate mai multe teorii științifice pentru a explica descoperirile experimentale legate de experiențele noastre conștiente, în special cele care implică conștientizarea percepțiilor. Adecvarea și implicațiile filosofice ale acestor teorii au fost dezbătute cu înverșunare atât de oamenii de știință, cât și de filosofi, inclusiv adecvarea lor în explicarea naturii subiective a conștiinței. Adecvarea modelelor teoretice a fost controversată în parte pentru că nu există un consens cu privire la definiția conștiinței în sine. Această carte propune un nou model al conștiinței bazat pe o definiție prescrisă pentru una dintre cele câteva stări de conștiință cunoscute sub numele de "stare de alertă normală". Această stare include toate caracteristicile asociate cu un individ alert, neafectat de boli sau leziuni, inclusiv conștientizarea mediului senzorial, memoria, învățarea, atenția la locație și la caracteristicile senzoriale, limbajul, răspunsurile emoționale, mișcările intenționate, luarea deciziilor, creativitatea și sentimentul de sine. Prin interacțiunile sale cu alte regiuni ale creierului esențiale pentru aceste funcții diverse, modelul presupune un rol executiv central pentru hipocampus.

Se sugerează că Qualia, sentimentele subiective asociate cu stimulii senzoriali, rezultă din interacțiunile hipocampale dintre evenimente și răspunsurile emoționale pe care acestea le evocă. Cartea oferă metode de testare a modelului. În mai multe privințe, acest model al funcției hipocampale este analog cu "teatrul central al minții" descris de Descartes, un concept pe care filosofii și oamenii de știință l-au eliminat anterior din cauza unor ipoteze false. Modelul prezentat reunește observațiile despre sinele nostru interior și descoperirile științifice, folosind analogii și experiențe de viață pentru a ilustra modul în care fiecare dintre acestea se poate informa reciproc.

Dovezile sugerează că întreruperile în fluxul de informații dintre hipocampus și alte regiuni ale creierului pot explica multe tulburări neurologice. Cartea discută, de asemenea, implicațiile filosofice ale modelului, inclusiv subiecte precum liberul arbitru și posibilitatea sensibilității în inteligența artificială.