Constituția Indoneziei: O analiză contextuală

Titlul original:

The Constitution of Indonesia: A Contextual Analysis

Conținutul cărții:

Timp de decenii, Constituția Indoneziei din 1945, a doua cea mai scurtă din lumea modernă, a fost folosită ca apologie de către regimurile autoritare succesive. Un text sumar, conceput inițial ca o măsură temporară, nu a făcut mai mult decât să stabilească organele de stat de bază, inclusiv o președinție puternică.

Acesta nu oferea cetățenilor garanții sau protecții reale. Aceste puncte slabe au fost exploatate fără milă de regimul sprijinit de armată pe care președintele Suharto l-a condus din 1966 până la căderea sa în 1998. Modificarea (prima din istorie) a Constituției - care a început în anul următor și a fost finalizată în 2002 - a schimbat toate acestea.

Extinzând și regândind Constituția, aceasta a introdus un sistem democratic liberal bazat pe drepturile omului, o societate deschisă și separarea puterilor. Aceste reforme au creat, de asemenea, o Curte Constituțională care a oferit Indoneziei primul forum judiciar pentru dezbateri serioase privind interpretarea și aplicarea Constituției, precum și primul ansamblu semnificativ și ușor accesibil de hotărâri detaliate și motivate.

În prezent, dreptul constituțional indonezian este bogat, sofisticat și complex. Această carte analizează tranziția constituțională remarcabilă, evaluând punerea în aplicare a noului model constituțional al Indoneziei și identificând punctele slabe ale acestuia.

După ce abordează principalele instituții care exercită puterea executivă, legislativă și judiciară, cartea se concentrează asupra principalelor dezbateri constituționale actuale, de la drepturile omului la descentralizare, libertatea religioasă și controlul economiei. (Serie: Sisteme constituționale ale lumii)