Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea lui Kenneth Ford oferă o istorie cuprinzătoare și personalizată a dezvoltării bombei cu hidrogen, cu reflecții pătrunzătoare asupra figurilor-cheie din fizica nucleară și a provocărilor tehnice cu care s-a confruntat în timpul Războiului Rece. Deși este captivantă și informativă, unii cititori au considerat că îi lipsește profunzimea în anumite domenii din cauza problemelor de clasificare, iar alții au remarcat un stil narativ repetitiv.
Avantaje:⬤ Istoria cuprinzătoare și ușor de citit a dezvoltării bombei cu hidrogen.
⬤ Anecdote personale și o perspectivă asupra vieții figurilor-cheie din proiect (de exemplu, Ulam, Teller, Wheeler).
⬤ Explicații clare ale principiilor științifice complexe, ceea ce o face accesibilă unui public mai larg.
⬤ Oferă o perspectivă din interior asupra proiectului și a impactului său.
⬤ Stil de scriere amuzant, adesea cu umor.
Dezavantaje:⬤ Mai multe recenzii menționează profunzimea limitată a cărții din cauza necesității de a evita informațiile clasificate.
⬤ Unii cititori au găsit narațiunea oarecum lentă sau plictisitoare uneori.
⬤ Există afirmații conform cărora cartea adaugă puține informații noi față de literatura existentă.
⬤ Câțiva au considerat că prejudecata cărții față de Teller a fost excesivă, afectându-i obiectivitatea.
(pe baza a 123 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Building the H Bomb: A Personal History
Conținutul cărții:
În aceste memorii științifice captivante, Kenneth Ford povestește perioada în care, la vârsta de 20 de ani, a făcut parte din echipa care a proiectat și construit prima bombă cu hidrogen. A lucrat - și s-a relaxat - cu giganți științifici ai acelor vremuri, precum Edward Teller, Enrico Fermi, Stan Ulam, John von Neumann și John Wheeler, și oferă aici o perspectivă iluminatoare asupra personalităților, punctelor forte și ciudățeniilor acestor oameni.
Cunoscut pentru capacitatea sa de a explica fizica nespecialiștilor, Ford aduce la viață fizica fisiunii și fuziunii și prezintă o scurtă istorie a științei nucleare, de la descoperirea radioactivității în 1896 până la explozia de zece megatone a lui „Mike”, care a distrus o insulă din Pacific în 1952. Ford a lucrat atât la Los Alamos, cât și la proiectul Matterhorn de la Princeton, și scoate în evidență contribuția majoră, dar nerecunoscută până acum, a proiectului Matterhorn la dezvoltarea bombei H.
În afara laboratorului, a condus un Chevrolet ponosit prin New Mexico, o motocicletă bantam prin țară și un roadster britanic prin New Jersey. O parte din farmecul cărții lui Ford constă în modul în care acesta își completează descrierile bine documentate ale activității științifice cu scurte povestiri despre viața sa departe de arme.
