Conventional Deterrence: Memoriile unui preot paroh din secolul al XIX-lea

Recenzii ale cititorilor

Cartea este foarte apreciată pentru analiza pătrunzătoare a descurajării convenționale, în special în contexte militare. Cartea este recomandată atât practicienilor, cât și cadrelor universitare, subliniindu-se relevanța sa în discuțiile contemporane despre strategia militară. Autorul, Mearsheimer, este recunoscut ca un lider de opinie cheie în domeniu.

- Oferă o perspectivă profundă asupra conceptului de descurajare convențională.

- Recomandat atât practicienilor militari, cât și academicienilor.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Conventional Deterrence: The Memoir of a Nineteenth-Century Parish Priest

Conținutul cărții:

Descurajarea convențională este o carte despre originile războiului. De ce națiunile confruntate cu perspectiva unui război convențional la scară largă optează pentru sau împotriva unei strategii ofensive? John J.

Mearsheimer examinează o serie de crize care au condus la războaie convenționale majore pentru a explica de ce a eșuat descurajarea. El se concentrează mai întâi asupra procesului decizional al Aliaților și Germaniei în anii 1939-1940, analizând de ce Aliații nu au atacat primii Germania după declararea războiului și, invers, de ce germanii au atacat Occidentul. Revenind la Orientul Mijlociu, el examinează diferențele dintre doctrinele strategice israeliene și egiptene înainte de începerea conflictelor convenționale majore din această regiune.

Mearsheimer analizează apoi în mod critic punctele forte și punctele slabe relative ale NATO și ale Pactului de la Varșovia pentru a determina perspectivele de descurajare convențională în orice criză viitoare. De asemenea, este preocupat de examinarea unor aspecte relativ tehnice precum impactul munițiilor ghidate cu precizie (PGM) asupra descurajării convenționale și dezbaterea privind războiul de manevră versus războiul de uzură.

Mearsheimer acordă o atenție considerabilă chestiunilor de strategie și tactică militară. Contestând afirmația conform căreia descurajarea convențională este în mare măsură o funcție a echilibrului numeric al forțelor, el se opune, de asemenea, școlii de gândire care atribuie eșecurile descurajării dominanței armamentului "ofensiv".

Pe lângă examinarea considerentelor militare care stau la baza descurajării, el analizează și interacțiunea dintre acești factori militari și considerentele politice mai largi care determină o națiune să intre în război.