Conversații pe patul de hospice

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

Hospice Bed Conversations

Conținutul cărții:

Recenzie

În Hospice Bed Conversations, Alan Harris scrie despre camere numite după copaci mai degrabă decât după numere, un colier de perle purtat la micul dejun, sala de așteptare a Raiului, stick-uri de memorie, viața în banda trecută și ucenicul morții într-un halat de magazin alimentar. Aceste poezii vorbesc despre viață și despre ceea ce vine la sfârșitul vieții cu reziliență, umor și grație. Odată ce am început să citesc, nu am putut lăsa acest mic volum deoparte, ci l-am citit până la capăt. Ca o primă carte, este o realizare semnificativă și Harris un poet care trebuie recunoscut.

--Rosalie Sanara Petrouske, autoare a cărții What We Keep

Aceste poeme sunt o celebrare a momentelor care ne fac umani, a demnității noastre, a fragilităților noastre, a iubirilor noastre, a individualității noastre, a amintirilor noastre. Alan Harris ne oferă un dar în această carte: speranța că noi înșine suntem comori și prețuiți - că nici noi nu am trăit în zadar.

--Laura M Kaminski, autoare a cărților Anchorhold, 19 Ghazal Street și And Yes, I Dance

Poemele lui Alan Harris de la căpătâiul unui azil de bătrâni vă vor cutremura de nenumărate ori pentru momentele pe care le comemorează și pentru toate momentele de care devenim conștienți prin meșteșugul său atent și pe care noi înșine le-am pierdut - toate poveștile celor dragi pe care nu le-am surprins înainte de a fi prea târziu. În această serie de poezii lirice puternice, el analizează fără menajamente peisajul circumscris al camerei bolnavilor: economia sa brutală, schimbările subtile și evidente care semnalează material moartea noastră, uneori cu mult înainte de a pleca efectiv, dezamăgirile medicinei și relațiile care se destramă. Hospice Bed Conversations este un manifest pentru autonomia și demnitatea la sfârșitul vieții, iar Harris ne reamintește că unul dintre cele mai umanizante și respectuoase lucruri pe care le putem face este să îi ascultăm și să empatizăm cu ceilalți, mai ales atunci când se îndreaptă spre moarte.

--Caroline Maun, profesor asociat de engleză la Wayne State University și

autoare a cărții What Remains

Despre autor

Alan Harris este poetul din secția de hospice, creând fără rezerve versuri prozaice, cântând felii de viață și moarte, canalizând voci care vor fi curând reduse la tăcere. Harris și-a servit comunitatea în multe feluri - ca delegat al Easter Seal, membru al consiliului de administrație al American Cancer Society, voluntarul anului Easter Seal și, mai recent, voluntarul anului 2016 al Sparrow Health Systems Home Hospice. El este un scriitor de povești de marți, ajutând voluntar pacienții din centrele de îngrijire paliativă să scrie memorii, scrisori și poezii. Harris a primit în 2012 Premiul Stephen H. Tudor pentru scriere creativă din partea Wayne State University, precum și Premiul John Clare pentru Poezie 2014 și Premiul Tompkins pentru Poezie 2015.