Copiii lui Henric al VIII-lea

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Copiii lui Henric al VIII-lea” de John Guy oferă o prezentare informativă a dinamicii personale și politice din jurul copiilor lui Henric al VIII-lea, concentrându-se în principal pe Maria I, Elisabeta I, Edward al VI-lea și Henry Fitzroy. Deși este bine scrisă și accesibilă, mulți recenzenți au remarcat scurtimea și lipsa de profunzime în unele domenii.

⬤ Foarte recomandat celor interesați de istoria Tudorilor.
⬤ Informativă și ușor de citit, ceea ce o face potrivită pentru începători.
⬤ Explorare detaliată a creșterii și educației copiilor lui Henric.
⬤ Narațiune clară care acoperă dinamica dintre frați și contextul lor politic.
⬤ Oferă noi perspective despre personaje precum Henry Fitzroy și aspecte mai puțin cunoscute ale familiei lui Henric al VIII-lea.

⬤ Cartea este considerată prea subțire pentru a acoperi în mod cuprinzător subiectul, mulți dorind mai multă profunzime și detalii.
⬤ Unii recenzenți au considerat că este superficială și nu face dreptate complexității evenimentelor istorice.
⬤ Anumite secțiuni, în special cele referitoare la Elisabeta I, au fost considerate grăbite și lipsite de o explorare aprofundată.
⬤ Câteva critici au remarcat un ton sec în unele părți, în special în enumerarea evenimentelor sau a cadourilor.

(pe baza a 71 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Children of Henry VIII

Conținutul cărții:

În spatele fațadei politice și a fastului de la curtea Tudorilor, se ascundea o dramă de familie.

Nimic nu îl motiva mai mult pe Henric al VIII-lea, cel mai bogat și mai puternic rege al Angliei, decât producerea unui moștenitor legitim de sex masculin și perpetuarea astfel a dinastiei sale. În acest scop, s-a căsătorit cu șase soții, a devenit subiectul celui mai notoriu caz de divorț din secolul al XVI-lea și s-a despărțit de papă, totul într-o epocă a concurenței și războaielor internaționale, a tulburărilor sociale și a intoleranței și discordiei religioase în creștere.

Henric a avut patru copii în viață, fiecare cu o mamă diferită. Relațiile dintre ei au fost adesea marcate de gelozie, neîncredere reciprocă, rivalitate între frați și chiar ură. Posedați de inteligență rapidă și voință puternică, caracterele lor au fost definite în parte de educația primită și în parte de evenimente asupra cărora nu au avut niciun control.

Henry Fitzroy, duce de Richmond, deși recunoscut ca fiu al regelui, nu și-a putut uita niciodată ilegitimitatea. Edward a murit încă din adolescență, complotând cu disperare pentru a-și exclude surorile vitrege de la tron. Lumea Mariei a fost zdruncinată de divorțul mamei sale și de propria ei căsnicie nefericită. Elizabeth a fost cea mai de succes, dar și cea mai norocoasă. Chiar și așa, ea a trăit știind că tatăl ei a ordonat execuția mamei sale, s-a temut adesea pentru propria viață și nu s-a putut căsători niciodată cu singurul bărbat pe care îl iubea cu adevărat.

Copiii lui Henry își idolatrizau tatăl, chiar dacă aveau diferențe radicale cu privire la modul în care să îi perpetueze moștenirea. Pentru a le spune poveștile, John Guy se întoarce la arhive, bazându-se pe o gamă largă de documente contemporane, scrisori personale și relatări de primă mână.