Copiii pământului care a fost

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Copiii Pământului care a fost” de C.R. Endacott prezintă o poveste unică și îngrozitoare despre extratereștrii cunoscuți sub numele de Minotauri care cuceresc Pământul și tratează oamenii ca pe niște animale. Deși povestea are o intrigă puternică și captivantă și invită la reflecție asupra unor probleme grave precum opresiunea și agricultura industrială, opiniile cu privire la execuția sa variază foarte mult. Unii cititori au lăudat originalitatea și dezvoltarea personajelor, în timp ce alții au criticat credibilitatea anumitor elemente și puncte ale intrigii.

⬤ Povestirea captivantă
⬤ premisa unică și intriga originală
⬤ dezvoltarea puternică a personajelor
⬤ abordează probleme serioase precum opresiunea și agricultura industrială
⬤ bine scrisă, cu un limbaj descriptiv
⬤ îi ține pe cititori implicați și întoarce paginile.

⬤ Unele elemente ale intrigii și acțiuni ale personajelor pot părea neplauzibile
⬤ nu toată lumea poate aprecia mesajul deschis
⬤ finalul poate fi insuportabil pentru unii cititori
⬤ conține limbaj matur și imagini pentru adulți.

(pe baza a 13 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Children of the Earth that Was

Conținutul cărții:

Într-un viitor nu foarte îndepărtat, Pământul a fost colonizat de minotauri mitici, o rasă extraterestră. Cu ajutorul tehnologiei lor superioare, aceștia au cucerit complet Pământul și oamenii pe care îi consideră animale inferioare. Creând vaste rețele de ferme, extratereștrii cresc oameni pentru hrană.

Zee este o tânără femeie care trăiește într-un corral ca una dintre juninci. Singurul ei scop în viață este să dea naștere la copii care sunt crescuți și măcelăriți pentru hrană. Cu toate acestea, în ziua în care urma să fie inseminată, ea îl rănește pe bullaman (bărbatul care, în toate sensurile, violează junincile pentru a le fecunda) și este scoasă din corral pentru a fi ucisă. Cu toate acestea, unul dintre copiii minotaurului Overseer îl ia pe Zee să-i fie animal de companie. În casa lor, Zee le învață limba. După cinci ani, ea evadează pentru a trăi cu oamenii liberi care supraviețuiesc în colonii subterane.

Această lucrare este un roman postcolonial care abordează teme precum: identitatea, dislocarea, opresiunea, dominația și colonizarea. Există și alte teme legate de feminism. De asemenea, semnificația alegorică nu atât de subtilă a lucrării este o privire asupra capacității noastre reale de a mânca carne de la animale care sunt sensibile.

(Extras)

De fapt, nu mai văzusem niciodată un cadavru. Pielea ei sfrijită părea de piele și se întindea peste oasele ei. Ochii ei erau întunecați, cu cercuri negre în jurul lor.

La început, celelalte femei s-au oprit să se holbeze la femeia moartă, în parte pentru că niciuna dintre noi nu semăna cu ea. Știu că eu nu semănam. Pielea mea era de un roz plăcut și sub ea se afla carne și mușchi. Când mi-am ciupit pielea de pe dosul mâinii, aceasta a revenit instantaneu la locul ei.

"Înapoi", a poruncit o voce de femeie. Deborah, conducătoarea noastră, profesoara noastră. Era mai în vârstă decât noi, așa cum au fost toți profesorii noștri. Dar tonul ei era întotdeauna atât de sever. Femeile din cortul nostru șopteau că profesorii nu trebuiau să fie atât de dezagreabili și că Deborah era excepția, nu regula. Avea părul rar și subțire și habar nu aveam câți ani avea; nu-mi păsa. Deși nu era atât de bătrână încât s-o fi trimis la pășune, ca să spun așa. Am ascultat-o când a trebuit.