Copilăria evazivă: Reprezentări imposibile în ficțiunea modernă (Elusive Childhood: Impossible Representations in Modern Fiction)

Titlul original:

Elusive Childhood: Impossible Representations in Modern Fiction

Conținutul cărții:

Elusive Childhood examinează modul în care discursul atins de politica identitară a tineretului ar putea fi revizuit pentru corectitudine. Susan Honeyman demonstrează acest potențial citind reprezentări ale copiilor din întreaga epistemă modernă în operele unor scriitori precum Henry James, Edith Wharton și James Baldwin.

Politicile identitare au schimbat modul în care clasificăm literatura prin deschiderea canonului, dar au schimbat și modul în care abordăm literatura. Am învățat să recunoaștem că biologia nu este destinul, sexul nu determină neapărat genul sau orientarea, nici absolutele fictive, cum ar fi ratele de sânge, nu măsoară identitatea etnoculturală și, astfel, într-un efort de a evita generalizarea falsă despre „ceilalți”, susținem autoreprezentarea individuală, recunoscând în același timp modul în care societatea ne construiește. Dar când vine vorba de reprezentarea poziției pe care o numim copilărie, există puține oportunități în discursul legitimat pentru auto-reprezentarea copiilor și o atenție inadecvată la construcția socială.

Recunoscând inegalitatea politică în reprezentările literare ale copiilor, Honeyman propune o metodă de lectură a figurației copiilor în relief pentru a impune cât mai puține prejudecăți adulților. Acest lucru ar putea fi imposibil pentru adulți, însă este necesar să încercăm.