Copilul cel mai mare: Viața singuratică a fetiței lui tata

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o explorare emoționantă și frumos scrisă a luptelor unei familii cu boala mintală și dependența, subliniind impactul devastator al acestor probleme atât asupra indivizilor, cât și asupra celor dragi lor. Cartea spune o poveste adevărată care captivează cititorii, purtându-i într-o călătorie emoționantă.

⬤ Bine scrisă și captivantă
⬤ bogată în detalii și emoție
⬤ portret pătrunzător al dependenței și al efectelor acesteia
⬤ ușor de citit
⬤ personaje convingătoare
⬤ scurtă și concisă
⬤ îi ține pe cititori investiți de la început până la sfârșit.

Povestea abordează teme grele legate de boli mintale și dependență, care pot fi tulburătoare pentru unii cititori.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Eldest Child: The lonely life of daddy's girl

Conținutul cărții:

Lucrurile sunt rareori așa cum par. Prin simpla zgârietură a suprafeței încep să apară fisuri mari în personalitatea publică bine construită a multor oameni. Dependența nu cunoaște limite, poate rămâne latentă în adâncurile ADN-ului nostru timp de o generație sau chiar două, dar când reapare este nemiloasă.

Pentru lumea exterioară, această familie părea să aibă totul. O proprietate la țară, privilegii, frumusețe și talent din belșug.

Cariera copiilor le fusese trasată de la o vârstă fragedă, dar ceva sinistru își ridicase capul urât și le distrugea viața idilică, înlocuind bucuria cu suferință și durere de nedescris. Un tsunami de tristețe le-a măturat visele într-un val care avea să devasteze întreaga familie, dar impactul asupra Copilului cel mare avea să se dovedească a fi cea mai mare tragedie dintre toate.