Corespondent străin

Recenzii ale cititorilor

Romanul lui Alan Furst „Corespondentul străin” primește recenzii mixte din partea cititorilor, care îi apreciază intuiția istorică și narațiunea axată pe personaje, dar critică ritmul și dezvoltarea intrigii din această parte a seriei.

Cititorii îl laudă pe Furst pentru capacitatea sa de a evoca atmosfera din Europa dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial, creând personaje bine desenate și narațiuni captivante. Mulți consideră că descrierea evenimentelor istorice este perspicace, iar stilul său de scriere convingător. Cartea este adesea descrisă ca fiind o lectură plăcută pentru suspansul, romantismul și detaliile istorice bogate, ceea ce o face plăcută pentru cei interesați de spionaj și ficțiune istorică.

Criticii au menționat lipsa unui complot puternic sau a unei legături între personaje în „Corespondentul străin”, unii considerând că este o carte formală și lipsită de energia prezentă în lucrările anterioare ale lui Furst. În plus, includerea unor scene explicite a fost considerată inutilă de către unii recenzenți. Alții au remarcat că ritmul ar putea fi lent și că cartea devine previzibilă, ducând la dezamăgire în comparație cu ofertele anterioare ale lui Furst.

(pe baza a 212 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Foreign Correspondent

Conținutul cărții:

Următorul mare roman de aventuri al maestrului romanului noir de spionaj.

Până în 1939, mii de intelectuali italieni, profesori și avocați, jurnaliști și oameni de știință, au fugit de guvernul fascist al lui Mussolini și s-au refugiat la Paris. Acolo, în mijlocul sărăciei și dificultăților vieții de emigranți, ei s-au alăturat rezistenței italiene, fondând o presă clandestină care transmitea pe ascuns știri și încurajări patriei lor pierdute.

La Paris, în iarna anului 1939, o crimă/sinucidere la hotelul îndrăgostiților face furori în presa tabloidă. Dar aceasta nu este o tragedie romantică, ci este opera OVRA, poliția secretă fascistă a lui Mussolini, și menită să-l elimine pe directorul ziarului Liberazione, un ziar clandestin publicat de emigranții italieni. Carlo Weisz, care a fugit din Trieste și și-a găsit de lucru ca corespondent străin pentru biroul Reuters, devine noul editor.

Weisz se află, în acel moment, în Spania, relatând despre sfârșitul tragic al războiului civil spaniol, dar, de îndată ce se întoarce la Paris, este urmărit de Surete-ul francez, de agenții OVRA și de ofițerii Serviciului Secret de Informații britanic. În politica disperată a Europei aflate în pragul războiului, corespondentul străin este un pion care merită supravegheat, șantajat sau ucis.

Corespondentul străin este povestea lui Carlo Weisz și a unei mâini de antifasciști - ofițerul de armată cunoscut sub numele de colonelul Ferrara, care luptă pentru o cauză pierdută în Spania, Arturo Salamone, liderul viclean al unui grup de rezistență din Paris, și femeia care devine iubirea vieții lui Weisz, ea însăși implicată într-o rezistență clandestină sortită eșecului în Berlin, în inima imperiului nazist al lui Hitler.