Autorul reflectă asupra semnificației imaginii trupului mistic în teologia lui Bonaventura.
Aplicarea ecleziologică a acestei imagini a fost o doctrină tradițională încă de la Părinții Bisericii și a fost comună în Evul Mediu. Doctorul franciscan, în lumina hristologiei și a înțelegerii sale trinitare, gândește Biserica ca pe un organism viu, un corp mistic, constituit prin harul multor oameni vii.
Biserica, numită corp mistic, este rodul misiunii vizibile a Fiului și a Sfântului Duh. Prin urmare, în acest trup, Hristos ocupă locul central. El este capul trupului său mistic, impregnat de prezența Duhului Sfânt, care conferă plinătatea întregului har.
Hristos este, de asemenea, inima Bisericii, deoarece el se află în centru și distribuie darul harului său tuturor celorlalte membre. În acest sens, el este principiul sau sursa comunicării harului, a cărui întindere este universală, ajungând la ființele din cer și de pe pământ din toate timpurile și din toate locurile.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)