Corpuri nenăscute: Învierea și agenția reproductivă

Titlul original:

Unborn Bodies: Resurrection and Reproductive Agency

Conținutul cărții:

Viața de apoi continuă să influențeze credința creștină și este o preocupare în momentele fragile de pierdere a reproducerii. Cu toate acestea, încă nu a fost luată în considerare o doctrină a învierii care să se refere la moartea în pântece.

Ignorarea morții fetale a început devreme în istoria creștină. Biserica s-a luptat pentru a stabili un sens în ceea ce privește problemele legate de calitatea de persoană în pântece și dacă bebelușii nebotezați sunt salvați. Credincioșii de astăzi merită să cunoască baza unei speranțe creștine în cer. Ei merită o escatologie netoxică, care să susțină un sentiment întrupat al sinelui, care este fracturat de experiența pierderii reproducerii. Ei merită să știe dacă acceptarea învierii trupului - inclusiv a trupurilor nenăscute - îi obligă să își sacrifice autodeterminarea reproductivă.

Narațiunea creștină dominantă a supraviețuirii postmortem se bazează pe conceptul unui suflet imaterial care continuă după moarte. Cu toate acestea, comuniunea aparent mulțumitoare a sufletului cu Dumnezeu în timpul existenței sale intermediare face ca o înviere corporală finală să fie superfluă. O abordare a supraviețuirii postmortem bazată pe suflet poate salva suflete, dar nu înviază trupuri. Dacă se poate asigura plauzibilitatea învierii corpurilor nenăscute a căror personalitate este îndoielnică, atunci se poate renunța la personalitatea însuflețită ca cerință a învierii.

Gândirea materialistă creștină oferă o alternativă metafizică la învierea bazată pe suflet. O abordare materialistă a învierii este ecoul metaforei puternice a seminței din 1 Corinteni 15 a apostolului Pavel. Creștinismul medieval a îmbrățișat metaforele cerealelor răsărite și ale plantelor înmugurite. Întoarcerea la aceste imagini este promițătoare pentru regândirea învierii în moduri care nu depind de un suflet imaterial. Mințile moderne sunt mai înclinate să se gândească la persoane nu ca la suflete în corpuri, ci ca la corpuri care apar în ființă, evolutiv și gestațional. Teoriile filosofice ale emergenței captează atenția gânditorilor creștini. Abordarea învierii din această carte, bazată pe înmugurire-emergență, își propune să vorbească în mod concret despre realitatea morții, inclusiv despre moartea ființelor nenăscute.