Evaluare:
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 3 voturi.
Creature
Creatura este o poetică complexă a vitalității și se împletește imaculat: chiar dacă subliniază modul în care traiul într-un mediu inerent inospitalier ne va deposeda de lume și de ceilalți, transformându-l pe om într-un animal, ea suturează arborele evolutiv închiriat, glorificând interdependența fiecărui lucru existent. Michael Dumanis cultivă cu măiestrie multiplicitatea limbajului și face din "creatură" un contronim minunat; suntem o creatură ca o fiară, înjosită, supusă naturii, și suntem o creatură ca o extensie a creației, improbabil sensibilă, muritoare, aici.
În "Autobiografie", vorbitorul atestă contradicția de la rădăcina cunoașterii: "Sunt, ca un animal, // anxios. Apendicele mereu agitate, / sunt un accident uimitor: în viață". Cum întruchipează mamiferul uman ambele și niciuna - comunitar și itinerant, plecând de acasă pentru a se apropia de ea, ca imigrant și nomad geografic, ca copil al cuiva și părinte al altuia, ca ființă și lucru? Cum ne negociem identitățile noastre ouroborice în timp ce suntem atenți nu doar la propria noastră fragilitate, ci și la un eveniment de extincție globală iminentă? Răspunsul este absența răspunsului.
"La început, m-am gândit foarte mult / la moarte și la lumina soarelui, etc.", recunoaște Dumanis în "Squalor", dar "The Double Dream of Spring" ne absolvă de a fi mai inteligenți decât impermanența. "O, ce bal am avut, petrecând zilele".
Și ce ar trebui să facem în această scurtime vermală decât să o epuizăm? Fiecare dintre noi are la dispoziție doar atât timp pentru a-și trece mâna "peste oasele de piatră / care, contopite între ele, țin chipul (nostru) unic.".
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)