Flaming Creatures
Interzis la scurt timp după primele sale proiecții la miezul nopții, cu copiile confiscate și organizatorii arestați, incendiarul Flaming Creatures (1963) al lui Jack Smith a devenit rapid o cauză a underground-ului newyorkez.
Promovat și apărat de Jonas Mekas și Susan Sontag, printre alții, filmul transgresează în mod sălbatic și vesel aproape toate normele morale și estetice ale Hollywood-ului. Într-o serie de episoade suprarealiste și dense din punct de vedere vizual, „creaturile” titulare redau scene extrase din inconștientul cinematografic colectiv, jucându-se cu codul moral al culturii cinematografice tradiționale într-un mod care este în același timp o scrisoare de dragoste către Hollywood-ul clasic și o ironizare dură a absurdităților sale.
Urmărind istoria producției și a receptării filmului, Constantine Verevis susține că acesta întruchipează un tip unic de rescriere cinematografică, unul care combină munca artistică multifațetată a lui Smith cu fragmente exotice extrase din trecutul cinematografic. Acest studiu al magnum opus-ului lui Smith explorează statutul său de film cult care își însușește textura vizuală, nuanța erotică și fabricarea evidentă a exotismului vechiului Hollywood.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)