Credința în intuiție: Individualitate și autoritate la Henri Bergson și Max Scheler

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

The Belief in Intuition: Individuality and Authority in Henri Bergson and Max Scheler

Conținutul cărții:

În cadrul tradiției occidentale, filosofii Henri Bergson și Max Scheler au fost cei care au prezentat și explorat puterea non-rațională a intuiției care acționează în ființele umane și care joacă un rol-cheie în orientarea gândirii și acțiunii lor în lume. După cum remarcă autoarea Adriana Alfaro Altamirano, explorările filosofice ale lui Bergon și Scheler, care au avut loc în paralel cu dezvoltări similare ale altor scriitori, artiști și actori politici moderniști de la începutul secolului al XX-lea, pot oferi o perspectivă fructuoasă asupra ideilor și pasiunilor care animă politica în vremurile noastre.

The Belief in Intuition arată că intuiția (așa cum o înțelegeau Bergson și Scheler) conduce, în primul rând, la o concepție a libertății care este deosebit de potrivită pentru a face față ierarhiei, incertitudinii și alterității. O astfel de concepție a libertății este întemeiată pe un sentiment al individualității care rămâne fidel multiplicității sale interioare, oferind astfel un contrast distinct și o critică a noțiunii liberale de sine.

Concentrarea asupra vieților interioare complexe care conduc acțiunile umane, așa cum au făcut Bergson și Scheler, ne conduce la aprecierea limitelor morale și empirice ale dispozitivelor liberale care intenționează să ne reglementeze acțiunile din exterior. Astfel de dispozitive, precum legea, nu numai că pot avea efecte pernicioase asupra libertății, dar, mai îngrijorător, de multe ori șterg urmele acestora, ascunzând chiar modul în care sunt în detrimentul unei experiențe mai bogate a subiectivității.

Potrivit lui Alfaro Altamirano, concepția lui Bergson și a lui Scheler despre intuiție și autoritate personală pune discuțiile contemporane despre populism într-o lumină diferită: aceasta arată că liberalismul ar nega doar în propriul pericol importanța antropologică, morală și politică a purtătorilor autorității carismatice. Autoritatea personală astfel înțeleasă se bazează pe o noțiune densă, dar evazivă, de personalitate, pentru care autoritatea personală nu numai că este compatibilă cu libertatea, dar chiar contribuie la aceasta în mod decisiv.