Credință, știință și înțelegere

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Sir John Polkinghorne explorează relația dintre știință și religie printr-o serie de eseuri și prelegeri. Ea își propune să arate că credința și știința pot coexista și oferă o perspectivă asupra diferitelor subiecte legate de acest dialog. În timp ce mulți cititori consideră discuțiile valoroase și provocatoare, unii își exprimă nemulțumirea față de anumite argumente prezentate, în special în ceea ce privește conceptul de design în biologie.

Autorul are o experiență impresionantă atât în știință, cât și în teologie, contribuind la eseuri pătrunzătoare. Stilul de scriere este captivant, făcând accesibile subiecte complexe. Cartea încurajează dialogul dintre știință și religie și oferă o perspectivă revigorantă care evită pozițiile extreme. Subiectele-cheie sunt bine explorate, iar mulți cititori apreciază încercările autorului de a reconcilia credința cu înțelegerea științifică.

Unii cititori consideră anumite eseuri mai puțin satisfăcătoare, în special cele care discută designul în biologie, care pot înclina spre teorii controversate precum „complexitatea ireductibilă”. Există critici cu privire la profunzimea și eficiența argumentelor lui Polkinghorne în anumite domenii, indicând potențiale lacune în reconcilierea credinței și a științei.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Faith, Science and Understanding

Conținutul cărții:

În această carte captivantă, unul dintre cei mai apreciați oameni de știință-teologi ai timpului nostru explorează aspecte ale interacțiunii dintre știință și teologie. John Polkinghorne apără locul teologiei în universitate (aceasta face parte din căutarea umană a adevărului) și discută rolul revelației în religie (aceasta este o înregistrare a experienței și nu comunicarea unor propoziții incontestabile).

De-a lungul conversației sale provocatoare, Polkinghorne vorbește cu o onestitate și o deschidere care derivă din experiența sa de mulți ani în cercetarea științifică. O preocupare centrală a colecției de scrieri a lui Polkinghorne este reconcilierea a ceea ce știința poate spune despre procesele universului cu credința teologică într-un Dumnezeu activ în cadrul creației. Autorul examinează în profunzime două concepte conexe.

Primul este autolimitarea divină implicată în creație, care conduce la o reevaluare importantă a afirmației tradiționale conform căreia Dumnezeu nu acționează ca o cauză printre cauze. Celălalt este natura timpului și implicarea lui Dumnezeu în acesta, o chestiune despre care Polkinghorne arată că poate lega înțelegerile metastiințifice și teologice.

În secțiunea finală a cărții, autorul trece în revistă trei secole de dezbatere despre știință și teologie și evaluează activitatea principalilor contribuitori contemporani la discuție: Wolfhart Pannenberg, Thomas Torrance și Paul Davies. De asemenea, autorul analizează motivele pentru care discuția dintre știință și teologie a fost, timp de mai multe secole, o preocupare specială a englezilor.