Credință, unitate, disciplină - Inter-Service-Intelligence (ISI) din Pakistan

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o narațiune istorică despre serviciile de informații inter-servicii (ISI) din Pakistan, detaliind originile, evoluțiile, succesele și eșecurile acestora din 1948 până în 2011, cu unele referiri la evenimentele de până în 2014. În timp ce unii cititori apreciază relatările detaliate și cercetarea minuțioasă, alții o critică pentru că este neconcludentă, plină de greșeli factuale și lipsită de noi perspective asupra operațiunilor ISI.

Cartea este bine documentată și oferă detalii complexe despre istoria și funcționarea ISI. Mulți cititori o consideră o sursă bună de informații despre rolul ISI în Afganistan și India, lăudându-i stilul narativ și povestea captivantă. Unele recenzii o evidențiază ca fiind convingătoare pentru cei interesați de subiecte militare și geopolitice.

Criticii subliniază faptul că cartea este în principal narativă și descriptivă, mai degrabă decât analitică, ceea ce duce la o oarecare redundanță în informații. Sunt citate numeroase erori factuale și o lipsă de noi dezvăluiri despre operațiunile ISI. În plus, unii recenzenți descriu scrisul ca fiind fad și cartea ca fiind prea concentrată pe cronologie, ceea ce o face mai puțin atractivă pentru cititorii ocazionali.

(pe baza a 21 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Faith, Unity, Discipline - The Inter-Service-Intelligence (ISI) of Pakistan

Conținutul cărții:

Chiar și atunci când acceptăm că moralitatea are un fundament universal, trebuie să recunoaștem că valorile, virtuțile, relațiile și obligațiile care ne ghidează deciziile sunt adesea contingente. Ar trebui să ne respectăm reciproc, să promovăm fericirea, să trăim vieți înfloritoare și să promovăm justiția, însă modul în care ar trebui să facem aceste lucruri va fi întotdeauna specific contextului nostru social.

Recunoscând că o mare parte din forma noastră de viață etică este relativă la lumea noastră socială, nu trebuie să credem că întreaga etică este relativă. Scopurile sau principiile morale finale care ne fundamentează căutările și ne limitează acțiunile vor avea sens și substanță doar prin particularitățile formei de viață pe care o trăim. Ignorarea acestor particularități nu va face decât să ascundă care este motivul ultim al eticii și moralității.

Modul particular în care trăim împreună determină o mare parte din forma noastră particulară de viață etică. Trăind împreună, ne organizăm, ne coordonăm și ne înțelegem acțiunile în conformitate cu practicile sociale.

Aceste practici stabilesc așteptările noastre de la ceilalți și dau sens activităților noastre. Atunci când interacțiunile noastre sunt complexe și când trăim cu grupuri mari, ne organizăm interacțiunea din ce în ce mai mult, iar practicile noastre devin din ce în ce mai structurate.

Ceea ce identificăm drept instituțiile noastre sociale sunt practici deosebit de ordonate care ne structurează viața în comun. Ordonându-ne viața, aceste instituții au efecte profunde și generalizate asupra conținutului vieții etice.