Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea explorează legătura dintre neuroștiință și altruism, propunând o teorie care sugerează că comportamentul altruist este susținut în mod înnăscut de sistemul nostru nervos. Ea oferă o perspectivă asupra empatiei și altruismului uman, dar este criticată pentru lipsa unor dovezi substanțiale și pentru exagerarea naturii revoluționare a afirmațiilor sale.
Avantaje:Cartea oferă o perspectivă valoroasă asupra comportamentului altruist și a empatiei, fiind scrisă de un neuroștiințific respectat. Ea susține că altruismul este un fenomen neurologic înnăscut și utilizează o abordare științifică riguroasă, făcând-o accesibilă și inspirată pentru cititori.
Dezavantaje:Criticii susțin că dovezile care susțin teoria creierului altruist sunt insuficiente, unii sugerând că ar trebui să fie denumită mai degrabă o ipoteză. Alții consideră că tratarea teoriei de către autor pretinde în mod exagerat o semnificație dramatică, neglijând totodată importanța istoriei dezvoltării și a contextului social în exprimarea altruismului.
(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Altruistic Brain: How We Are Naturally Good
Conținutul cărții:
Încă de la începutul istoriei înregistrate, legea și religia au furnizat "reguli" care definesc comportamentul adecvat. Atunci când ne supunem unor astfel de reguli, atribuim unei autorități externe capacitatea de a determina cum ar trebui să acționăm. Chiar și anarhiștii recunosc existența posibilității de a alege dacă să ne supunem sau nu, întrucât nimeni nu s-a îndoit serios că sursa ordinii sociale se află în sistemele noastre etice vaste. Dezbaterile s-au concentrat doar asupra sistemului care este cel mai bun, neimaginându-și nicio clipă că legea, religia sau o permutare filosofică a acestora nu ar sta la baza acțiunii prosociale. Singura divergență față de această înțelegere uniformă a societății umane a venit din partea științelor comportamentale, care invocă diverse baze biologice pentru bunătatea umană. Lăsând la o parte atât sistemele etice antice, cât și pe cele relativ moderne, neuroștiințele, psihologii și biologii evolutivi au început o revoluție mai profundă decât a visat vreodată vreun anarhist. În esență, acești cercetători susțin că sursa comportamentului uman bun - a bunăvoinței pe care o asociem cu cele mai înalte învățături religioase - emană din constituția noastră fizică. Creierul, hormonii și genele noastre întruchipează literalmente busola noastră socială. În The Altruistic Brain, renumitul neurocercetător Donald Pfaff oferă cel mai recent și mai cuprinzător argument în sprijinul acestei revoluții, explicând în detaliu cum structura noastră neuroanatomică favorizează bunătatea față de alții.
Spre deosebire de orice alt studiu din domeniul său, The Altruistic Brain sintetizează toate cele mai importante cercetări despre cum și de ce - la un nivel pur fizic - oamenii empatizează unii cu alții și răspund altruist. Acesta demonstrează că ființele umane sunt "conectate" pentru a se comporta altruist în primul rând, astfel încât bunătatea spontană și neprovocată este comportamentul nostru implicit; un astfel de comportament vine în mod natural, indiferent de determinanții religioși sau culturali. Bazându-se pe propriile cercetări și pe cele ale unora dintre cei mai eminenți oameni de știință din lume, Dr. Pfaff reunește mecanisme cerebrale bine stabilite într-o teorie care este în același timp nouă, dar și ușor de demonstrat. El explică, de asemenea, cum, folosind abordări psiho-sociale care sunt acum bine înțelese, putem înlătura obstacolele din calea înclinațiilor altruiste naturale ale creierului. Aceasta este prima carte care nu numai că explică de ce suntem buni în mod natural, dar sugerează și mijloace de a ne face să ne comportăm cât mai bine posibil.
Creierul altruist este o lectură obligatorie pentru toți cei care doresc să înțeleagă revoluția comportamentală din știință și promisiunea pe care o deține pentru reorientarea societății către o mai mare cooperare.
