Creștinismul, arderea cărților și cenzura în Antichitatea târzie: Studii în transmiterea textelor

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

Christianity, Book-Burning and Censorship in Late Antiquity: Studies in Text Transmission

Conținutul cărții:

Doar o mică parte din literatura antică a supraviețuit - mai puțin de un procent, conform estimărilor. Deși motivele variază, este o ironie faptul că creștinismul, adesea considerat responsabil pentru proliferarea și răspândirea cărților și a culturii cărții, a fost la fel de activ în suprimarea și distrugerea cărților în Antichitatea târzie.

Autorul Dirk Rohmann adună dovezi ale rolului jucat în arderea cărților de instituțiile, scriitorii și sfinții creștini în timpul Imperiului Roman. Rohmann analizează o gamă largă de surse literare și juridice, acordând o atenție deosebită genurilor și tipurilor de cărți care erau susceptibile de a fi vizate. Rohmann concluzionează că, pe lângă cărțile eretice, magice, astrologice și anticreștine, alte categorii de literatură mai puțin evident subversive erau, de asemenea, vulnerabile la distrugere și cenzură prin interzicerea copierii manuscriselor. Aceste texte includeau lucrări din tradițiile filosofice materialiste, texte care urmau să devină baza filosofiei și științei moderne.

Deși arderea cărților a funcționat ca o practică culturală recunoscută, iar Rohmann recunoaște marea varietate de motivații care au stat la baza diverselor practici de cenzură, el se întreabă în cele din urmă în ce măsură arderea cărților creștine și practicile care au însoțit-o au afectat negativ supraviețuirea textelor literare și filosofice păgâne și precreștine. Respingerea și chiar ștergerea cărților de către creștinism - atât de contrară propriei sale viziuni asupra lumii - demonstrează atât natura periculoasă a transmiterii textelor, cât și puterea culturală și ideologică durabilă a cuvântului scris.