Creștinismul în evoluție: O explorare

Recenzii ale cititorilor

Cartea „What do I really Believe? (An Adventure in Self-Discovery)” de Jack Mahoney explorează intersecția dintre credința creștină și teoria evoluționistă, urmărind să reconcilieze doctrinele tradiționale precum păcatul originar și ispășirea cu perspectivele științifice moderne. Ea provoacă la reflecție asupra modului în care aceste credințe pot evolua în lumina înțelegerii contemporane, oferind o perspectivă nouă care încurajează cititorii să regândească convingerile vechi. Deși este bine documentată și profund pătrunzătoare, este, de asemenea, dificil de citit și poate pune la încercare răbdarea publicului său.

Oferă o perspectivă convingătoare și proaspătă asupra integrării creștinismului cu teoria evoluționistă.

Bine documentată, cu numeroase referințe la concepte teologice și științifice.

(pe baza a 18 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Christianity in Evolution: An Exploration

Conținutul cărții:

Evoluția a oferit o nouă înțelegere a realității, cu consecințe revoluționare pentru creștinism. Într-o perspectivă evoluționistă, întruparea l-a implicat pe Dumnezeu intrând în specia umană în evoluție pentru a o ajuta să imite altruismul trinitar în imaginea căruia a fost creată și să contracareze tendința sa de a se absorbi pe sine.

Cu toate acestea, în primul rând, realizarea evolutivă a lui Isus a fost confruntarea și înfrângerea morții într-un act de importanță cosmică, introducând umanitatea în etapa culminantă a destinului său evolutiv, împărtășirea deplină a vieții interioare a lui Dumnezeu. Anterior, doctrine precum păcatul originar, căderea, sacrificiul și ispășirea proveneau din considerarea morții ca pedeapsă pentru păcat și se arată nu numai că au dificultăți serioase în sine, ci și că au apărut dintr-o cultură iudaică preocupată de păcat și sacrificiu, care nu putea explica altfel moartea. Moartea lui Isus pe cruce este acum văzută ca salvarea umanității, nu de păcat, ci de extincția individuală și de lipsa de sens.

Moartea este văzută acum ca un proces normal care afectează toate ființele vii, iar doctrinele religioase legate de explicarea ei la oameni nu mai sunt necesare sau justificate. Sunt explorate implicații evolutive similare care afectează alte subiecte ale credinței creștine, inclusiv Biserica, Euharistia, preoția și comportamentul moral.