Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Creștinismul m-a făcut să vorbesc ca un idiot” de Seth Andrews oferă o examinare critică, dar plină de umor, a creștinismului, concentrându-se în special asupra absurdităților și defectelor din doctrinele și practicile sale. Autorul împărtășește idei și reflecții personale din experiența sa de fost creștin, oferind o critică a culturii creștine, cu un ton ușor, dar care provoacă la reflecție. Deși stilul de scriere este captivant și accesibil, cartea nu este menită să servească drept o analiză teologică profundă.
Avantaje:⬤ Stil de scriere ingenios și amuzant care menține cititorul implicat.
⬤ Oferă o perspectivă plină de umor asupra absurdităților credințelor creștine.
⬤ Critici bine gândite care rezonează cu cei care pun la îndoială dogma creștină.
⬤ Accesibilă unui public larg, inclusiv celor cu un trecut creștin care se gândesc să părăsească credința.
⬤ Încurajează cititorii să reflecteze critic asupra propriilor convingeri, fără a-i insulta pe cei care încă le mai au.
Dezavantaje:⬤ Unii cititori consideră că această carte simplifică excesiv subiecte complexe și nu aprofundează suficient teologia creștină.
⬤ Versiunii Kindle îi lipsesc linkurile către materiale de referință, care ar putea îmbunătăți înțelegerea.
⬤ S-ar putea să nu fie potrivită pentru credincioșii convinși, deoarece pune la îndoială aspecte esențiale ale creștinismului.
⬤ Anumite critici pot părea exagerate sau lipsite de nuanță.
(pe baza a 54 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Christianity Made Me Talk Like an Idiot
Conținutul cărții:
Seth Andrews nu a fost un idiot în cei treizeci de ani de creștinism evanghelic. Nu a fost lipsit de inteligență și nici nu și-a schimbat IQ-ul atunci când, în cele din urmă, a părăsit complet religia.
Se considera gânditor, moral, rezonabil și cel puțin la fel de inteligent ca și o persoană obișnuită. Cu alte cuvinte, nu era un idiot. Cu toate acestea, în mod ciudat, deseori părea unul.
În orice alt context, creștinii ar zâmbi probabil, ar râde, și-ar bate joc sau s-ar da înapoi de multe dintre credințele și practicile lor "normale": reconstituirea crucificărilor de Paște, mâncatul lunar de "carne" pentru împărtășanie, intonarea de imnuri despre faptul că sunt spălați în sânge și îmbrățișarea unei Biblii care conține versete despre hemoroizi de aur, dragoni apocaliptici și sacrificii umane, Deci, ce se întâmplă? Sunt aceste noțiuni îmbrățișate doar pentru că sunt familiare? Au vreun sens? Și îi fac pe oamenii altfel rezonabili să pară niște idioți? Seth Andrews recunoaște că, pentru el însuși, răspunsul a fost un da categoric. Pentru toți ceilalți? Citiți cartea și decideți.
