Crima cea mai senină

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o călătorie întunecată și complicată, plasată în Veneția secolului al XVIII-lea, care pune în valoare calitățile de scriitoare ale Gabriellei Wittkop. Cartea oferă o poveste captivantă de crimă și intrigă, îmbogățită cu detalii senzoriale care transportă cititorul într-un mediu viu corupt.

⬤ Scriere intrigantă și frumos lucrată
⬤ oferă o descriere detaliată și autentică a Veneției secolului al XVIII-lea
⬤ autoarea este considerată o figură majoră a literaturii europene
⬤ proza este descrisă ca fiind rafinată și orbitoare
⬤ livrare rapidă și stare bună remarcate de un cititor.

Disponibilitatea limitată a operelor lui Wittkop în limba engleză; cartea poate aborda teme macabre care ar putea să nu fie pe placul tuturor cititorilor.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Murder Most Serene

Conținutul cărții:

În ultimele zile ale Republicii Venețiene, soțiile succesive ale contelui Alvise Lanzi suferă morți misterioase, agonizante.

Murder Most Serene oferă un portret crud al unui oraș-stat frumos, dar corupt și al locuitorilor săi la fel de extravaganți și corupți. Cu un parfum de întuneric, moarte, otravă și transgresiune, romanul este și o aventură venețiană exagerată și ironică.

Bogat în detalii istorice și debordând de putreziciune bijuterie, înfiorătorul memento mori al Gabrielei Wittkop evită misterul crimei în care este îmbrăcat pentru o descriere sclipitoare a corupției fizice, morale, societale și instituționale, în care autoarea joacă rolul de păpușar - "prezentă, mascată după cum dictează convenția, în timp ce, într-o Veneție în pragul prăbușirii, femeile îndopate cu venin se sparg ca niște cupe de vin". Autointitulată moștenitoare a marchizului de Sade, Gabrielle Wittkop (1920-2002) a fost o autoare franceză care a scris o serie remarcabilă de romane și jurnale de călătorie, toate presărate cu umor sardonic și sexualitate neagră, cu teme recurente despre moarte, boală și decrepitudine. După ce l-a întâlnit pe Justus Wittkop, un dezertor german, în Paris, în timpul ocupației, l-a ascuns de naziști și apoi s-a căsătorit cu el după război, în ceea ce ea a descris ca fiind o "alianță intelectuală", având în vedere că era homosexual.

El se va sinucide în 1986, cu aprobarea ei, după ce a fost diagnosticat cu Parkinson. Primul ei roman, The Necrophiliac, a apărut în 1972, însă o serie dintre cărțile ei au fost puse la dispoziție abia după sinuciderea sa în 2002, după ce a fost diagnosticată cu cancer pulmonar.