Crimă în Apocalipsă

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o continuare a seriei Acton și Doyle, cu personaje familiare și intrigi care se întrepătrund, care creează suspans și dezvăluie straturi mai profunde ale relațiilor personajelor principale. În timp ce unii cititori au lăudat misterul captivant, dezvoltarea personajelor și umorul, alții și-au exprimat dezamăgirea față de frazele repetitive, poveștile previzibile și numeroasele greșeli de scriere.

Cititorii au apreciat dinamica puternică a personajelor dintre Acton și Doyle, răsturnările de situație captivante și modul în care cartea se bazează pe tranșele anterioare din serie. Umorul, temele relatabile și interacțiunile complexe ale personajelor au fost, de asemenea, evidențiate. Mulți au considerat că scrierea este inteligentă și distractivă, ceea ce o face o lectură obligatorie pentru fanii seriei.

Criticii au menționat o scădere a calității de-a lungul timpului, personajele devenind superficiale și previzibile. Unii au subliniat utilizarea excesivă a anumitor fraze și o abordare formulaică a povestirii. În plus, au fost notate numeroase greșeli de scriere, afectând negativ experiența de lectură. Câțiva cititori și-au exprimat frustrarea cu privire la intrigile nerezolvate și la lipsa de dezvoltare a personajelor.

(pe baza a 70 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Murder in Revelation

Conținutul cărții:

Sergentul detectiv Kathleen Doyle investiga o informație primită despre medici care erau agresați la o clinică gratuită din Londra, dar - lucru destul de ciudat - niciunul dintre voluntari nu era dispus să-i dea o declarație. În schimb, singurul ei martor a oferit o poveste fantezistă despre răufăcători supranaturali - care era o prostie, desigur.

A fost în mod clar o încercare de a arunca vina pe bau-bau-ul cultural corespunzător. Deși părea că se întâmplă o mulțime de lucruri ciudate, și toate în același timp.

Păcat că a trebuit să întrerupă investigația pentru a participa la înmormântarea unui servitor la Trestles, dar Acton simțea că erau obligați să meargă. Măcar de n-ar fi simțit că soțul ei era un pic prea dornic să participe la această înmormântare specială....