Criticism, Performance, and the Passions in the Eighteenth Century
Marea artă este despre emoție.
În secolul al XVIII-lea, în special pentru scena engleză, criticii au dezvoltat o sensibilitate atât față de pasiunile unui spectacol, cât și față de ceea ce ei numeau tranzițiile dintre aceste pasiuni. Aceste tranziții esențiale, scenarizate de autori și executate de actori, erau cele care îl puteau face pe Regele Lear frumos, pe Hamlet terifiant, pe Archer hilar și pe Zara electrizantă.
James Harriman-Smith recuperează un mod pierdut de a aprecia teatrul ca un set de tranziții care produc spectacole simultan iconice și dinamice; momente fascinante în care orice pare posibil. Oferind noi lecturi și interpretări ale tragediei shakespeariene și ale celei din secolul al XVIII-lea, ale teoriei actoricești istorice și ale primelor critici ale personajelor, acest volum demonstrează modul în care preocuparea pentru tranziție leagă teatrul de orice, de la poezia lirică și știința newtoniană, la artele plastice și cercetarea sceptică a naturii sinelui.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)