Criza globală: Război, schimbări climatice și catastrofe în secolul al XVII-lea

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o examinare amplă a secolului al XVII-lea, în special a crizelor sale legate de schimbările climatice, subliniind impactul semnificativ al acestora asupra tulburărilor politice și sociale. În timp ce unii cititori îi laudă profunzimea și narațiunea captivantă, alții critică lipsa unei cauzalități clare între evenimentele climatice și rezultatele istorice.

⬤ Acoperire bine documentată și cuprinzătoare a secolului al XVII-lea
⬤ stil de scriere captivant
⬤ oferă o perspectivă nouă asupra rolului climei în evenimentele istorice
⬤ oferă o viziune largă asupra crizelor globale
⬤ include referințe și date ample.

⬤ Lungimea și detaliile copleșitoare pot descuraja cititorii ocazionali
⬤ conexiuni neclare între schimbările climatice și anumite evenimente istorice
⬤ o oarecare redundanță și lipsă de structură în capitole
⬤ critici cu privire la organizarea și profunzimea cărții în anumite domenii
⬤ posibilitatea ca cititorii să se simtă pierduți în faptele ample prezentate.

(pe baza a 87 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Global Crisis: War, Climate Change and Catastrophe in the Seventeenth Century

Conținutul cărții:

Cum să explicăm deceniile de războaie, revoluții și suferințe umane la nivel mondial din secolul al XVII-lea? Un maestru istoric descoperă răspunsul tulburător.

Revoluții, secete, foamete, invazii, războaie, regicidii - calamitățile de la mijlocul secolului al XVII-lea nu au fost doar fără precedent, ci și extrem de răspândite. O criză globală s-a extins din Anglia până în Japonia și din Imperiul Rus până în Africa Subsahariană. America de Nord și America de Sud, de asemenea, au suferit turbulențe. Distinsul istoric Geoffrey Parker examinează relatările de primă mână ale bărbaților și femeilor din întreaga lume, care descriu ceea ce au văzut și au suferit în timpul unei secvențe de crize politice, economice și sociale care s-a întins din 1618 până în anii 1680. Parker utilizează, de asemenea, dovezi științifice privind condițiile climatice din acea perioadă, iar utilizarea arhivelor „naturale”, precum și a celor „umane”, ne transformă înțelegerea crizei mondiale. Modificările tiparelor meteorologice predominante în cursul anilor 1640 și 1650 - ierni mai lungi și mai aspre și veri mai reci și mai umede - au perturbat sezoanele de creștere, provocând penurie, malnutriție și boli, precum și mai multe decese și mai puține nașteri. Unii contemporani au estimat că o treime din populația lumii a murit, iar multe dintre dovezile istorice care au supraviețuit susțin pesimismul lor.

Demonstrarea de către Parker a legăturii dintre schimbările climatice și catastrofa mondială de acum 350 de ani reprezintă o realizare istorică extraordinară. Iar implicațiile contemporane ale studiului său sunt la fel de importante: suntem oare pregătiți astăzi pentru catastrofele pe care schimbările climatice le-ar putea aduce mâine?