Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea explorează problema sinoptică siriacă și își propune să reconstruiască Cronica pierdută a lui Theophilus prin analiza comparativă a diferitelor surse din perioada 590 - 767 d.Hr. Cartea oferă traduceri valoroase și perspective asupra istoriei islamice timpurii, deși obiectivul său principal de a identifica o singură „sursă siriană comună” este dezbătut.
Avantaje:Dezvoltă lucrările anterioare, în special prin traducerea unor texte importante care nu au fost disponibile până acum în limba engleză.
Dezavantaje:Oferă un portret comparativ al evenimentelor istorice din antichitatea târzie până la începutul perioadei islamice, făcând-o atractivă atât pentru cercetători, cât și pentru cititorii generali.
(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Theophilus of Edessa's Chronicle and the Circulation of Historical Knowledge in Late Antiquity and Early Islam
Conținutul cărții:
Theophilus din Edessa a fost astrolog la curtea califilor musulmani între anii 750 și 780, o perioadă în care capitala lor, Bagdad, era un centru cosmopolit înfloritor de cultură și comerț și unul dintre cele mai populate și prospere orașe din lume. El vorbea fluent greaca, siriaca și araba.
arabă și a folosit această abilitate pentru a reuni o serie de surse istorice în fiecare dintre aceste limbi și pentru a le îmbina într-o singură cronică care prezenta evenimentele din Orientul Apropiat din 590 până în anii 750. Lucrarea sa nu mai există, dar a fost citată pe larg de o serie de istorici de mai târziu.
Robert Hoyland a adunat și a tradus toate aceste citate, astfel încât să ofere o impresie despre amploarea și conținutul textului original. Acest lucru este important, deoarece această cronică stă la baza unei mari părți a cunoștințelor noastre istorice despre Orientul Apropiat din secolele VII și VIII, care a fost o perioadă crucială.
perioadă crucială în regiune, martoră a războiului devastator dintre cele două superputeri Bizanț și Iran, a cuceririlor arabe și a ascensiunii la putere a primei dinastii arabe musulmane, Omeyyazii (660-750), și a răsturnării lor ulterioare de către o nouă dinastie, Abbasizii, care au mutat capitala.
Imperiul musulman de la Damasc la Bagdad. Hoyland indică, de asemenea, legăturile dintre cronica lui Theophilus și alte lucrări istorice, atât ale musulmanilor, cât și ale creștinilor, pentru a ilustra gradul considerabil de schimb de idei și informații istorice care a avut loc între diferitele.
comunități din Orientul Apropiat.
Materialul tradus constă în secțiunile a patru cronicari care tratează perioada 590-750: unul în greacă (Teofan Mărturisitorul, d. 818), unul în arabă (Agapius din Manbij, fl. 940) și doi în siriacă (Mihail Sirianul, d. 1199, și un autor anonim, fl. 1230, care au fost ambii.
bazându-se pe cronica lui Dionysius din Telmahre, d. 845). Ultimele trei fie nu fuseseră traduse în limba engleză până atunci (astfel Agapius și Michael sirianul), fie fuseseră traduse doar parțial (cronicarul anonim din anii 1230).
